2 intrări
12 definiții

Explicative DEX

MUCULEȚ, (1) muculeți, s. m., (2) muculețe, s. n. 1. S. m. (Rar) Diminutiv al lui muc; mucușor. 2. Rest de țigară, de lumânare; mucușor. – Muc + suf. -uleț.

muculeț [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 46 / Pl: (1-6) ~i, (7-20) ~e / E: muc +-uleț] (Șhp) 1-6 sm Muc (1,10-11) (mic) Si: mucușor (1-6), (Trs) mucuț (1-6). 7-20 sn Muc (15-16, 22-24, 26-27) (mic) Si: mucușor (7-20), (Trs) mucuț (7-20).

MUCULEȚ, muculeți, s. m., muculețe, s. n. Diminutiv al lui muc; mucușor. – Muc + suf. -uleț.

Ortografice DOOM

muculeț2 (secreție nazală) (rar) s. m., pl. muculeți

muculeț1 (rest de țigară/de lumânare) (rar) s. n., pl. muculețe

muculeț1 (secreție nazală) (rar) s. m., pl. muculeți

muculeț2 (rest de țigară / lumânare)(rar) s. n., pl. muculețe

muculeț (anat.) s. m., pl. muculeți

muculeț (de lumânare, de țigară etc.) s. n., pl. muculețe

Sinonime

MUCULEȚ s. mucușor.

MUCULEȚ s. mucușor.

Tezaur

MUCULEȚ s. m., s. n. Diminutiv al lui m u c. Cf. m u c (II 2). Unii lipesc zeci de muculețe pe băț și-l poartă așa . . . , iar unii se străduiesc a stinge lumînările. CODRU-DRĂGĂȘANU, C. 46, cf. RĂDULESCU-CODIN, Î. 351, CHEST. II 356/90. – Pl.: muculețe.Muc + suf. -uleț.

Intrare: muculeț (bucățică)
muculeț2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muculeț
  • muculețul
  • muculețu‑
plural
  • muculețe
  • muculețele
genitiv-dativ singular
  • muculeț
  • muculețului
plural
  • muculețe
  • muculețelor
vocativ singular
plural
Intrare: muculeț (secreție)
muculeț1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muculeț
  • muculețul
  • muculețu‑
plural
  • muculeți
  • muculeții
genitiv-dativ singular
  • muculeț
  • muculețului
plural
  • muculeți
  • muculeților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

muculeț, muculețesubstantiv neutru

  • 1. Rest de țigară, de lumânare. DEX '09
    sinonime: mucușor
etimologie:
  • Muc + -uleț. DEX '98 DEX '09

muculeț, muculețisubstantiv masculin

  • 1. Diminutiv al lui muc. DEX '09 DEX '98
    sinonime: mucușor
etimologie:
  • Muc + -uleț. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.