MUCOASĂ, mucoase, s. f. (Anat.) Membrană care căptușește organele cavitare și canalele ce se deschid la exterior sau în altă cavitate. – Din fr. muqueux, -euse, lat. mucosus.

mucios, ~oasă a vz mucos

mucoasă sf [At: TEODORI, A. 78 / V: (rar) ~oză / Pl: ~se / E: fr muqueux, -euse, lat mucosus] Membrană producătoare de mucus, care căptușește sau învelește un organ cavitar și canalele care se deschid în exterior.

mucos, ~oasă [At: ANON. CAR. / V: ~cios / Pl: ~oși, ~oase / E: muc + -os] 1-2 smf, a (Persoană, copil) care are muci la nas, căruia îi curg mucii. 3 a (Spc) Epitet dat unei persoane tinere obraznice, impertinente și neserioase Vz muciuflete, țângău. 4 a (Reg; d. cai) Răpciugos. 5 a (D. membranele unor organe sau glande) Care secretează materii vâscoase. 6 a (D. membranele unor organe sau glande) Care produce mucus. 7 a (D. secreții organice) Care are aspect cleios, vâscos, gelatinos. 8 sf (Reg) Secreție a larvelor unor insecte. 9 (Rar; d. lumânări) Cu muc. 10 (Bot; reg; îc) Cânepă ~oasă Cânepă de toamnă la care sămânța se formează în muc (31).

mucoză sf vz mucoasă

MUCOASĂ, mucoase, s. f. (Anat.) Membrană care căptușește organele cavitare și canalele ce se deschid la exterior. – Din fr. muqueux, -euse, lat. mucosus.

MUCOASĂ, mucoase, s. f. Membrană care căptușește cavitatea unui organ secretor. Mucoasă intestinală. Mucoasă nazală.

MUCOS, -OASĂ, mucoși, -oase, adj. 1. Căruia îi curg mucii, plin de muci. Copil mucos. ♦ (Substantivat; depreciativ) Tînăr necopt la minte, fără experiență (dar cu pretenții de om matur); țîngău. De nu-i vrea pe ușă, îi ieși pe fereastră. [Gavril:] Iaca, mucosu... ALECSANDRI, T. 1532. Taci, mucosule! îl curmă bătrînul. NEGRUZZI, S. I 172. 2. Care produce mucozitate. Membrană mucoasă. 3. (Rar, despre lumînări) Cu mucul mare. Ah! garafa pîntecoasă doar de sfeșnic mai e bună! Și mucoasa lumînare sfîrîind săul și-l arde. EMINESCU, O. I 46.

MUCOASĂ s.f. Membrană care căptușește sau învelește cavitatea unui organ secretor. [< fr. muqueuse].

MUCOASĂ s. f. membrană care căptușește unele cavități ale corpului și a cărei suprafață este umectată de mucus. (< fr. muqueuse)

MUCOS, -OASĂ adj. 1. care prezintă caracterele mucusului. 2. care secretă mucus. (< fr. muqueux)

MUCOASĂ ~e f. anat. Țesut membranos care căptușește organele cavitare secretoare. ~ nazală. /<fr. muqueux, ~euse, lat. mucosus

MUCOS² ~oasă (~oși, ~oase) m. și f. Persoană tânără, lipsită de experiență (dar obraznică și cu pretenții). /muc + suf. ~os

MUCOS¹ ~oasă (~oși, ~oase) 1) (despre copii) Care are muci la nas; cu muci la nas. 2) (despre organe) Care secretă mucus. 3) (despre secreții) Care are aspect de mucus; asemănător cu mucusul. /muc + suf. ~os

mucos a. Med. ce are sau produce mucozitate; membrane mucoase, cari tapițează unele cavități ale corpului.

mucos a. 1. plin de muci: copil mucos; 2. cu mucul mare: mucoasa lumânare EM.; 3. fig. tânăr pretențios. [Lat. MUCOSUS].

mucoză f. membrană mucoasă: mucoza stomacului.

mucós, -oásă adj. (lat. mucosus, pv. moucos, cat. mocos, sp. mocoso, pg. moncoso. V. muc). Căruĭa-ĭ curg muciĭ: copil mucos. Mucilaginos, care seamănă a mucĭ: membrană, secrețiune mucoasă. Fig. Băĭat, tînăr pretențios: tocmaĭ tu vreĭ să ucizĭ ursu, măĭ mucosule? S. f. Membrană care căptușește oare-care cavitățĭ ale corpuluĭ animal și care e acoperită de o substanță cleĭoasă: mucoasa stomahuluĭ.

mucoasă s. f., g.-d. art. mucoasei; pl. mucoase

mucos adj. m., s. m., pl. mucoși; adj. f., s. f. mucoasă, pl. mucoase

mucoasă s. f., g.-d. art. mucoasei; pl. mucoase

mucos adj. m., s. m. pl. mucoși; adj. f., s. f. mucoasă, pl. mucoase

mucoasă s. f., g.-d. art. mucoasei; pl. mucoase

mucos adj. m., pl. mucoși; f. sg. mucoasă, pl. mucoase

MUCOASĂ s. (ANAT.) pieliță. (~ abdominală.)

MUCOS adj. v. vâscos.

MUCOS adj. cleios, gelatinos, vîscos. (Secreție ~.)

MUCOÁSĂ (< fr., lat.) s. f. Strat de țesut caracteristic (0,5-4 mm) care căptușește organele cavitare și canalele ce se deschid la exterior sau în altă cavitate. Este constituită dintr-un epiteliu uni- sau pluristratificat, bogat în glande sau celule glandulare, care secretă mucus și protejează suprafața interioară a organelor contra uscării (ex. m. căilor respiratorii, m. aparatului digestiv etc.); pieliță (2).

mucos, -oasă, mucoși, -oase s. m., s. f. (peior.) copil / tânăr / obraznic, prost crescut