mucoare sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~ori / E: ml mucor, -ora] (Reg) 1 Mucegai (1). 2 Mucus. 3 (Spc) Muc (1). 4 (Lpl) Mucozitate produsă în placenta animalelor, înainte de fătare. 5 Boală a cailor și a vitelor nedefinită mai îndeaproape Vz răpciugă 6 Epitet depreciativ pentru un tânăr flușturatic.

MUCOARE s. v. mucegai, mucezeală, mușiță.

mucoare s. v. MUCEGAI. MUCEZEALĂ. MUȘIȚĂ.

MUCOÁRE s. f. (Regional) 1. Mucegai (1). Cf. BUDAI-DELEANU, LEX., LM, REV. CRIT. III, 161, DENSUSIANU, Ț. H. 325, PASCU, S. 52. 2. Mucus; s p e c. muc (I 1). Cf. BUDAI-DELEANU, LEX., LM. ♦ (La pl.) Mucozitate produsă în placenta animalelor, înainte de fătare. Cf. PASCU, S. 52, DR. IV, 349. ♦ Numele unei boli a cailor și a vitelor. V. r ă p c i u g ă. Cf. PUȘCARIU, ET. WB., H XVII 22. 3. Epitet depreciativ pentru Un tînăr flușturatic. V. m u c o s (1). Cf. L. ROM. 1959, nr. 3, 66, MAT. DIALECT, I, 231. – Pl.: mucori. – Lat. mucor, -oris.