MUCEZÍRE, muceziri, s. f. Acțiunea de a (se) mucezi; mucegăire. – V. mucezi.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

MUCEZÍRE s. v. mucegăire.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

mucezíre s. f., g.-d. art. mucezírii; pl. mucezíri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MUCEZÍ, mucezesc, vb. IV. Intranz. și refl. A prinde mucegai; a (se) mucegăi. ♦ Fig. A trăi inactiv, a duce o viață monotonă, a lâncezi. – Din muced.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

A MUCEZÍ ~ésc intranz. 1) A deveni muced; a se acoperi cu mucegai; a mucegăi. 2) fig. (despre mărfuri) A sta mult pe rafturile magazinelor fără a se vinde. 3) fig. (despre oameni) A trăi mult timp în același loc ducând o viață inactivă. /Din muced
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MUCEZÍ vb. v. mucegăi.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

mucezí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mucezésc, imperf. 3 sg. mucezeá; conj. prez. 3 sg. și pl. mucezeáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink