MUCENÍC1, mucenici, s. m. (Pop.; de obicei la pl.) Un fel de colăcel (împletit în formă de 8) preparat din aluat copt sau fiert, cu nuci și cu zahăr sau cu miere, care se mănâncă în ziua de 9 martie. – Cf. rus. mučnik „plăcintă de secară”.
Sursa: DEX '98 |
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MUCENÍC2, -Ă, mucenici, -ce, subst. 1. S. m. și f. Martir din primele timpuri ale creștinismului; p. gener. persoană care suferă, care se sacrifică pentru ideile, convingerile sale. 2. S. m. pl. Sărbătoare creștină pentru pomenirea a patruzeci de martiri, care se prăznuiește la 9 martie. – Din sl. mučenikŭ.
Sursa: DEX '98 |
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MUCENÍC ~ci m. 1) Persoană care îndură chinuri fizice sau morale pentru ideile, convingerile sale; martir. 2) (la începuturile creștinismului) Creștin ortodox care era supus la suferințe fizice pentru credință. 3) la pl. bis. Sărbătoare creștină în amintirea celor patruzeci de mucenici din Sevastia. 4) Fiecare dintre cei patruzeci de colăcei în formă de opt, copți cu ocazia sărbătorii creștine pentru pomenirea celor patruzeci de martiri. /<sl. mučeniku
Sursa: NODEX |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MUCENÍC s. (BIS.) 1. martir, (înv.) martor, mărturie, mărturisitor, otroc. (~ ortodox.) 2. (mai ales la pl.) sfințișor, sfânt, (reg.) bradoș, brăduleț, brânduș. (De 9 martie se mănâncă ~i.)
Sursa: Sinonime |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
mucenic (muceníci), s. m. – 1. Martir. – 2. (S. m. pl.) Sărbătoarea celor 40 de martiri din Sevastia, la 9 martie. – 3. Un fel de covrigi care se servesc de sărbătoarea Sf. Mucenici. Sb. mučenik (Tiktin; Candrea), din sl. mąčenikŭ (Cihac, II, 205), cf. bg. măčenik, cf. muncă. – Der. muceni, vb. (înv., a martiriza); mucenicie (var. mucenie), s. f. (martiriu), din sb. mučenje; mucenicesc, adj. (de mucenic); muceniță, s. f. (martiră), din sb. mučenica.
Sursa: DER |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
muceníc (martir, preparat culinar) s. m., pl. muceníci
Sursa: Ortografic |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MUCENÍCĂ s. (BIS.) martiră, (rar) muceniță.
Sursa: Sinonime |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
mucenícă s. f., g.-d. art. mucenícei; pl. muceníce
Sursa: Ortografic |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Patruzeci de mucenici, sfinți martiri, ostași din cetatea Sevasta (Armenia), care, nevoind să jertfească idolilor în timpul împăratului Liciniu (307-324 d. Hr.), au fost condamnați să petreacă o noapte întreagă într-un lac înghețat. Când s-a făcut ziuă, li s-au zdrobit fluierele picioarelor și au luat cununa muceniciei. Biserica îi sărbătorește la 9 martie.
Sursa: D.Religios |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a-i face cuiva mucenicii expr. (adol., iron.) a se îmbăta, a fi în stare avansată de ebrietate.
Sursa: Argou |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink