MUCENÍC¹, mucenici, s. m. (Pop.; de obicei la pl.) Un fel de colăcel (împletit în formă de 8) preparat din aluat copt sau fiert, cu nuci și cu zahăr sau cu miere, care se mănâncă în ziua de 9 martie. – Cf. rus. mučnik „plăcintă de secară”.
Sursa: DEX '98 | Adăugată de ana_zecheru | Greșeală de tipar | Permalink

MUCENÍC², -Ă, mucenici, -ce, subst. 1. S. m. și f. Martir din primele timpuri ale creștinismului; p. gener. persoană care suferă, care se sacrifică pentru ideile, convingerile sale. 2. S. m. pl. Sărbătoare creștină pentru pomenirea a patruzeci de martiri, care se prăznuiește la 9 martie. – Din sl. mučenikŭ.
Sursa: DEX '98 | Adăugată de ana_zecheru | Greșeală de tipar | Permalink

MUCENÍC ~ci m. 1) Persoană care îndură chinuri fizice sau morale pentru ideile, convingerile sale; martir. 2) (la începuturile creștinismului) Creștin ortodox care era supus la suferințe fizice pentru credință. 3) la pl. bis. Sărbătoare creștină în amintirea celor patruzeci de mucenici din Sevastia. 4) Fiecare dintre cei patruzeci de colăcei în formă de opt, copți cu ocazia sărbătorii creștine pentru pomenirea celor patruzeci de martiri. /<sl. mučeniku
Sursa: NODEX | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

mucenic (muceníci), s. m. – 1. Martir. – 2. (S. m. pl.) Sărbătoarea celor 40 de martiri din Sevastia, la 9 martie. – 3. Un fel de covrigi care se servesc de sărbătoarea Sf. Mucenici. Sb. mučenik (Tiktin; Candrea), din sl. mąčenikŭ (Cihac, II, 205), cf. bg. măčenik, cf. muncă. – Der. muceni, vb. (înv., a martiriza); mucenicie (var. mucenie), s. f. (martiriu), din sb. mučenje; mucenicesc, adj. (de mucenic); muceniță, s. f. (martiră), din sb. mučenica.
Sursa: DER | Adăugată de blaurb | Greșeală de tipar | Permalink

MUCENÍC s. (BIS.) 1. martir, (înv.) martor, mărturie, mărturisitor, otroc. (~ ortodox.) 2. (mai ales la pl.) sfințișor, sfânt, (reg.) bradoș, brăduleț, brânduș. (De 9 martie se mănâncă ~i.)
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

muceníc (martir, preparat culinar) s. m., pl. muceníci
Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

MUCENÍCĂ s. (BIS.) martiră, (rar) muceniță.
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

mucenícă s. f., g.-d. art. mucenícei; pl. muceníce
Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

a-i face cuiva mucenicii expr. (adol., iron.) a se îmbăta, a fi în stare avansată de ebrietate.
Sursa: Argou | Adăugată de blaurb | Greșeală de tipar | Permalink