muțuțui s [At: CADE / Pl: nct / E: ctm moț + țuțui] (Ban; Trs) Vârf țuguiat (de deal, la o căpiță, la o căciulă etc.).

muțuțui s.n. (reg.) vârf țuguiat (de deal, căpiță, căciulă).

MUȚUȚUI subst. (Prin Ban. și Transilv.) Vîrf țuguiat (de deal, la o căpiță, la o căciulă etc.).cf. CADE, MAT. DIALECT. I, 12. – Pl.: ? – Contaminare între moț și țuțui.