mușuruitór, mușuruitoáre, s.n. (înv.) rariță cu două cormane pentru prășit porumbul.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

mușuruitór adj. m., pl. mușuroitóri; f. sg. și pl. mușuroitoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink