MUȘTERÍU, mușterii, s. m. Cumpărător, client. – Din tc. müșteri.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

MUȘTERÍU ~i m. pop. Persoană care cumpără mărfuri cu regularitate de la același magazin sau frecventează în permanență același local public; client. /<turc. müșteri
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MUȘTERÍU s. 1. v. client. 2. (la pl.) v. clientelă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

mușteríu (mușteríi), s. m. – Client. – Mr. muștiri, megl. muștiriiă. Tc. (arab.) mușteri (Miklosich, Etym. Wb., 205; Loebel 67; Lokotsch 1522), cf. ngr. μουστερής, bg. mušterija.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

mușteríu s. m., art. mușteríul; pl. mușteríi, art. mușteríii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

mușteriu, mușterii s. m. 1. cumpărător, client. 2. (intl.) victimă a unui infractor.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink