mușiroit sn vz mușuroit

moșinoi² v vz mușuroi²

moșiroi² v vz mușuroi²

moșoroi² v vz mușuroi² corectat(ă)

moșoroit sn vz mușoroit

moșuroi² v vz mușuroi²

mușoroit sn vz mușuroit

mușuroi² [At: I. IONESCU, C. 102/9 / V: (reg) moșinoi, moșiroi, moșoroi, moș~ / Pzi: ~esc / E: mușuroi¹] 1 vi A face mușuroaie¹ (5). 2 vr (Fig) A se aduna îngrămădindu-se.

mușuroit sn [At: PAMFILE, A. R. 76 / V: (reg) moșoroit, ~șir~, ~șor~ / E: mușuroi²] 1 Mușuroire (1). 2 A doua prașilă a porumbului.

MOȘUROI² vb. IV v. mușuroi².

MUȘUROI², mușuroiesc, vb. IV. 1. Tranz. A grămădi pămînt la rădăcina unei plante cu scopul de a favoriza dezvoltarea rădăcinii. 2. Refl. Fig. (Despre elemente care pot forma grămezi) A se aduna laolaltă, a se îngrămădi. Năvălesc măguri din toate părțile, se mușuroiesc în jurul nostru greoaie. VLAHUȚĂ, O. AL. I 169. – Variante: moșuroi (I. IONESCU, M. 345), mușiroi vb. IV.

MUȘUROIT s. n. (Și în forma mușiroit) Mușuroire. Peste o săptămină se face sapa a doua, adică mușiroitul cu sapa. PAMFILE, A. R. 76. – Variantă: mușiroit s. n.

A MUȘUROI ~iesc tranz. (unele plante, mai ales cartoful, porumbul) A înconjura cu pământ rădăcina (asemenea unui mușuroi) pentru a favoriza dezvoltarea, a cuibări. /Din mușuroi

A SE MUȘUROI se ~iesc intranz. fig. (mai ales despre ființe) A se aduna laolaltă în număr mare; a se strânge grămadă (ca un mușuroi). /Din mușuroi

moșoroì v. a grămădi pământ la baza unei plante spre a favoriza desvoltarea ei. [Tras din moșoroiu].

moșoroit n. lucrare de a moșoroi și rezultatul ei.

moșoroĭésc v. tr. (d. moșoroĭ). Munt. Grămădesc pămîntu în formă de moșoroĭ (în prejuru uneĭ plante).

mușuroi¹ (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mușuroiesc, 3 sg. mușuroiește, imperf. 1 mușuroiam; conj. prez. 1 sg. să mușuroiesc, 3 să mușuroiască

mușuroit s. n.

mușuroi² (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mușuroiesc, imperf. 3 sg. mușuroia; conj. prez. 3 să mușuroiască

mușuroit s. n.

mușuroi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mușuroiesc, imperf. 3 sg. mușuroia; conj. prez. 3 sg. și pl. mușuroiască

mușuroit s. n.

MUȘUROI vb. v. grămădi, îmbulzi, îndesa, înghesui, îngrămădi.

MUȘUROIT s. (AGRIC.) mușuroire. (~ul porumbului.)

mușuroi vb. v. GRĂMĂDI. ÎMBULZI. ÎNDESA. ÎNGHESUI. ÎNGRĂMĂDI.

MUȘUROIT s. mușuroire. (~ porumbului.)

MUȘIROIT s. n. v. mușuroit.

MUȘUROI² vb. IV. I n t r a n z. A fac mușuroaie¹ (3). Moșinoaiele la popușoii sămănați în linii și prășiți cu sapa calului, să fac cu un plug de cele cu două cucure . . . după cum moșinoiesc bulgarii de pe la noi cu rarița lor. I. IONESCU, C. 102/9. ◊ T r a n z. (Complementul indică plante de cultură) Cu mult chin mușuroiește cîte un porumb, doi; dar, trecînd un pas alături greșește de-i taie pe aceia, spre a moșoroi pe alții. CIOCÎRLAN, P. P. 70. (R e f l. p a s.) [Porumbul] ce se prășește o dată, atunci cînd se prășește se și moșuroiește. I. IONESCU, I 345. Porumbul se mușuroiește pentru a ușura formarea rădăcinilor adventive și a sprijini tinerile plante contra vîntului. LTR² XI, 337. -** R e f l. F i g. A se aduna, a se grămădi. Năvălesc măguri din toate părțile, se mușuroiesc în jurul nostru greoaie. VLAHUȚĂ, O. A. II, 16 – Prez. ind.: mușuroiesc. - Și: (regional) moșuroi, moșinoi, moșiroi (CADE), moșoroi vb. IV. – V. mușuroi¹.

MUȘUROIT s. n. Mușuroire. Mușuroitul se va face numai în regiunile cu umiditate suficientă, o dată cu prașila a doua. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2 910. La fasole, mușuroitul poate înlocui treia prașilă, în vederea combaterii buruienilor; mușuroitul cartofilor ajută la formarea tuberculelor, iar la sfeclă, sporește conținutul în zahăr. LTR². ♦ Prașila a doua a porumbului. Prășitul de-al doilea . . . se mai cheamă și prașila a doua, sapa a doua, mușiroitul, mușoroitul, țărmuitul, ogorîtul, îngropatul sau copăitul – se face cu scopul de a tăia buruienile care au crescut și a mări mușuroiul de la rădăcina firului de popușoi. PAMFILE, A. R. 76, cf. 79, ALR SN I 101. – Și: (regional) mușiroit, mușoroit, moșoroit (CADE) s. n. – V. mușuroi².