6 definiții pentru mușir
Explicative DEX
mușir sm [At: CALENDAR (1842), 24 / Pl: ~i / E: tc müșir] (Tcî) Pașă cu trei tuiuri.
mușir m. pașă cu trei tuiuri, generalisim: o sută halaice, tot fete de mușir BOL. [Turc. MUȘIR].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
mușír m. (turc. [d. ar.] müšir). Sec. 19. Pașă cu treĭ tuĭurĭ, generalisim.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
mușir s. m., pl. mușiri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
mușir, mușiri, s.m. (înv.) pașă cu trei tuiuri; generalisim.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Tezaur
MUȘIR s. m. (Turcism învechit) Pașă cu trei tuiuri. Mușirul Ahmed Terzi Pașa. CALENDAR (1841), 24. Copilul ei iubit . . . O sută halaice, tot fete de mușiri, Să-l legene prin cînturi de tinere iubiri. BOLINTINEANU, P. I, 305. Campania din Bosnia [l-a făcut] mușir (mareșal). GHICA, S. 378, cf. BARCIANU, ALEXI, W., ȘĂINEANU, D. U., CADE. – Pl.: mușiri. – Din tc. müșir.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: mușir
mușir substantiv masculin
| substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)