3 intrări
23 de definiții

Explicative DEX

mușchea sf vz muștea

MUȘCHEA s. f. v. mustea.

MUȘCHEA s. n. v. muștea.

mușcheà f. Mold. V. muștea: mușchea, piedecă, hașcă CR.

mușcheá, V. muștea.

MUȘTEA, muștele, s. f. Ciocan de cizmărie sau de cojocărie cu care se bat cusăturile sau se netezește pielea. – Din tc. mușta.

MUȘTEA, muștele, s. f. Ciocan de cizmărie sau de cojocărie cu care se bat cusăturile sau se netezește pielea. – Din tc. mușta.

mușchi4 v vz mușchia

mușchia vi [At: DENSUSIANU, Ț. H. 289 / V: ~chi / P: ~chi-a / Pzi: ~chiez / E: mușchil] (Trs; Mar) 1 A face sau a prinde mușchi1 (1). 2 A se acoperi de mușchi1 (1).

muștea sf [At: CREANGĂ, A. 81 / V: ~șchea / Pl: ~ele / E: tc mușta] 1 Ciocan folosit de cizmari și de cojocari pentru a bate cusăturile și pentru a netezi pielea. 2 Unealtă de formă piramidală cu care se fixează pielea pentru croit. 3 (Fig) Lovitură cu pumnul.

MUSTEA, muștele, s. f. Unealtă în formă de ciocan cu care cizmarii bat talpa și cusăturile. Variante: muștea, mușchea (CREANGĂ, A. 81) s. f.

MUȘTEA s. f. v. mustea.

muștea f. 1. unealta cu care cismarul netezește pielea și bate talpa; 2. fig. pumn, lovitură; să vază sângele gălgăind sub mușteaua dușmanului. [Turc. MUȘTÈ].

mușteá f., pl. ele (turc. [d. pers.] müște, palma mîniĭ). Munt. Un fel de pisălog maĭ lat cu care cizmaru bate bĭelea. Fig. Iron. Pumn în nas și în bot. A lovi peste muștea, a lovi peste bot. – În Mold. nord mușchea. V. mujdea.

Ortografice DOOM

muștea s. f., art. mușteaua, g.-d. art. muștelei; pl. muștele

muștea s. f., art. mușteaua, g.-d. art. muștelei; pl. muștele, art. muștelele

muștea s. f., art. mușteaua, g.-d. art. muștelei; pl. mustele

Etimologice

muștea (muștele), s. f.1. (Rar) Pumn. – 2. Ciocan de cizmar. Tc. (per.) müște „pumn” (Șeineanu, II, 266), cf. bg., sb. musta.

Arhaisme și regionalisme

mușchea, mușchele, s.f. (reg.) V. muștea.

mușchia, mușchiez, vb. I (reg.) a face, a prinde mușchi.

muștea, muștele, s.f. (reg.) 1. ciocan de cizmărie sau de cojocărie cu care se bat cusăturile și se netezește pielea și talpa. 2. (fig.) pumn, lovitură.

Tezaur

MUȘCHEA s. f. v. muștea.

MUȘCHIA vb. I. I n t r a n z. (Prin Transilv. și Maram.) A face sau a prinde mușchi1 (1), a se acoperi cu mușchi1. De cînd la el n-ai cătat, Frîu-n cap s-a vindecat, Șaua-n spate a mușchiat. DENSUSIANU, Ț. H. 289. De lemn [biserica] a putrezi, De ser a ruĝini, De pk'atră a mușt'i. T. PAPAHAGI, M. 84. ◊ T r a n z. (Într-un descîntec) În mușchi te-am mușchiat, Și-n piatră te-am băgat. GR. S. VI, 102. – Pronunțat: -chi-a. – Prez. ind.: mușchiez. – Și: mușchi vb. IV. – V. mușchi1.

MUȘTEA s. f. 1. Ciocan întrebuințat de cizmari și de cojocari pentru a bate cusăturile sau pentru a netezi pielea; unealtă de formă piramidală cu care se fixează pielea pentru croit. Iară gazda robotind zi și noapte se proslăvea pe cuptor intre șanuri . . . , custuri tăioase, mușchea, piedică, hască și clin . . . și tot ce trebuie unui ciubotar. CREANGĂ, A. 81, cf. DDRF, LIUBA-IANA, M. 126, BARCIANU, ALEXI, W., ȘIO II1; 266, ȘEZ. VIII, 159. 2. F i g. Pumn, lovitură. Să-și vază sîngili gîlgîindă supt mușteaua dușmanului. JIPESCU, O. 60, cf. ZANNE, P. VI, 467. – Pl.: muștele. - Și: mușchea s. f. – Din tc. mușta.

Intrare: mușchea
mușchea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: mușchia
verb (V212)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mușchia
  • mușchiere
  • mușchiat
  • mușchiatu‑
  • mușchiind
  • mușchiindu‑
singular plural
  • mușchia
  • mușchiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mușchiez
(să)
  • mușchiez
  • mușchiam
  • mușchiai
  • mușchiasem
a II-a (tu)
  • mușchiezi
(să)
  • mușchiezi
  • mușchiai
  • mușchiași
  • mușchiaseși
a III-a (el, ea)
  • mușchia
(să)
  • mușchieze
  • mușchia
  • mușchie
  • mușchiase
plural I (noi)
  • mușchiem
(să)
  • mușchiem
  • mușchiam
  • mușchiarăm
  • mușchiaserăm
  • mușchiasem
a II-a (voi)
  • mușchiați
(să)
  • mușchiați
  • mușchiați
  • mușchiarăți
  • mușchiaserăți
  • mușchiaseți
a III-a (ei, ele)
  • mușchia
(să)
  • mușchieze
  • mușchiau
  • mușchia
  • mușchiaseră
verb (V404)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mușchi
  • mușchire
  • mușchit
  • mușchitu‑
  • mușchind
  • mușchindu‑
singular plural
  • mușchește
  • mușchiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mușchesc
(să)
  • mușchesc
  • mușcheam
  • mușchii
  • mușchisem
a II-a (tu)
  • mușchești
(să)
  • mușchești
  • mușcheai
  • mușchiși
  • mușchiseși
a III-a (el, ea)
  • mușchește
(să)
  • mușchească
  • mușchea
  • mușchi
  • mușchise
plural I (noi)
  • mușchim
(să)
  • mușchim
  • mușcheam
  • mușchirăm
  • mușchiserăm
  • mușchisem
a II-a (voi)
  • mușchiți
(să)
  • mușchiți
  • mușcheați
  • mușchirăți
  • mușchiserăți
  • mușchiseți
a III-a (ei, ele)
  • mușchesc
(să)
  • mușchească
  • mușcheau
  • mușchi
  • mușchiseră
Intrare: muștea
substantiv feminin (F151)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muștea
  • mușteaua
plural
  • muștele
  • muștelele
genitiv-dativ singular
  • muștele
  • muștelei
plural
  • muștele
  • muștelelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F151)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mustea
  • musteaua
plural
  • mustele
  • mustelele
genitiv-dativ singular
  • mustele
  • mustelei
plural
  • mustele
  • mustelelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F154)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mușchea
  • mușcheaua
plural
  • mușchele
  • mușchelele
genitiv-dativ singular
  • mușchele
  • mușchelei
plural
  • mușchele
  • mușchelelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

muștea, muștelesubstantiv feminin

  • 1. Ciocan de cizmărie sau de cojocărie cu care se bat cusăturile sau se netezește pielea. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.