mușaverea sf [At: MUSTE, ap. LET. III, 47/3 / Pl: ~ele / E: tc müșavere] (Tcî) 1 Sfat. 2 Dezbatere.

mușavereá f., pl. ele (turc. [d. ar.] müșavere). Vechĭ. Discusiune.

mușaverea s.f. (înv.) discuție.

MUȘAVEREA s. f. (Turcism învechit) Sfat; dezbatere, discuție. V. m u s a f e r e a. Atunce turcul au chiemat pre hanul tătăresc la mușaverea, adecă la sfat. MUSTE, LET. III, 47/3. Nu vor suferi a se face înlăuntrul cahfenelelor nici un fel de mușaverele sau alte vorbe (a. 1790). ȘIO II₂, 87. – Pl.: mușaverele. – Din tc. müșavere.