mrejui [At: ALEXI, W. / Pzi: ~esc / E: mreajă] 1-2 vit (Reg; șfg) A mreji (1, 3). 3 vt (Mun; c. i. un snop, o grămadă de nuiele etc.) A lega prost, a nu strânge bine legătura.

mrejuì v. fig. a urzi: a mrejuit feluri de intrigi NEGR. [V. mreajă].

mrejésc v.tr. (d. mrejă). Împletesc în formă de mrejă. Fig. Uneltesc (urzesc) intrigĭ, comploturĭ ș. a. – Și mrejuĭesc.

mrejui, mrejuiesc, vb. IV (reg.) 1. a urzi (planuri). 2. a mreji. 3. a lega prost un snop.

MREJUÍ vb. IV. 1. I n t r a n z. (Prin nordul Munt.) A mreji (I 1). Cf. RĂDULESCU-CODIN, 51. 2. T r a n z. F i g. (Regional) A.mreji (I 3). Cf. ALEXI, W. 3. T r a n z. (Prin sud-vestul Munt.; complementul indică un snop, o grămadă de nuiele etc.) A lega prost, a nu strînge bine legătura. Cf. I. CR. VIII, 88. – Prez. ind.: mrejuiesc. – V. mreajă.