2 intrări

18 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MOȘNENESC, -EASCĂ, moșnenești, adj. (În Evul Mediu, în Țara Românească) Care aparține moșnenilor (1), privitor la moșneni, de moșnean; răzeșesc, moștenesc. – Moșnean + suf. -esc.

moșnenesc, ~ească a [At: IORGA, ap. DLR / Pl: ~ești / E: moșnean + -esc] 1-2 (Mun; în Evul Mediu) Care aparține moșnenilor (2-3). 3-4 (Mun; în Evul Mediu) Care se referă la moșneni (2-3). 5-6 (Mun; în Evul Mediu) De moșnean (2-3). 7 (Mol; în Evul Mediu Mol) Răzeșesc.

MOȘNENESC, -EASCĂ, moșnenești, adj. (În orânduirea feudală, în Țara Românească) Care aparține moșnenilor (1), privitor la moșneni, de moșnean; răzeșesc, moștenesc. – Moșnean + suf. -esc.

MOȘNENESC, -EASCĂ, moșnenești, adj. (Rar) De moșneni, care aparține moșnenilor; răzeșesc. Puica era, de asemeni, neam moșnenesc din Padina buzoienilor. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 38.

MOȘNENESC ~ească (~ești) înv. Care este caracteristic pentru moșneni; de moșneni; răzeșesc. /moșnean + suf. ~esc

moșneni vt [At: PRAV. 110 / Pzi: ~nesc / E: moșnean] (Înv) A moșteni1 (1).

moștenesc, ~ească a [At: PISCUPESCU, O. 26/8 / Pl: ~ești / E: moștean + -esc] (Înv) Răzeșesc.

MOȘNENI vb. (Mold.). A moșteni. De nu să va botedza neștine ceriurile nu va moșneni. ȘT, 24. Cela ce așteaptă să moșnenească (m o ș t e n e a s c ă MUNT.) ocinele și avuțiia cuiva face prepus cum să fie otrăvit pre acea rudă a lui. PRAV. Etimologie: moșnean + suf. -i. Vezi și moșan, moșancă, moșnean, moșnenie. Cf. ocina, urici.

1) moștenésc și moșnenésc, -eáscă adj. De moșnean, de răzeș: pămînt moșnenesc.

2) moștenésc și (vechĭ) moșnenésc v. tr. (d. moșnean, moștean). Capăt pin moștenire, îmĭ rămîne de la un mort: a moșteni de la părințĭ o casă, (fig.) un talent, o boală.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

moșnenesc (rar) adj. m., f. moșnenească; pl. m. și f. moșnenești

moșnenesc (rar) adj. m., f. moșnenească; pl. m. și f. moșnenești

moșnenesc adj. m., f. moșnenească; pl. m. și f. moșnenești

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MOȘNENESC adj. (IST.) răzeșesc, (înv.) moștenesc.

MOȘNENESC adj. răzeșesc, (înv.) moștenesc.

Intrare: moșnenesc
moșnenesc adjectiv
adjectiv (A81)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • moșnenesc
  • moșnenescul
  • moșnenescu‑
  • moșnenească
  • moșneneasca
plural
  • moșnenești
  • moșneneștii
  • moșnenești
  • moșneneștile
genitiv-dativ singular
  • moșnenesc
  • moșnenescului
  • moșnenești
  • moșneneștii
plural
  • moșnenești
  • moșneneștilor
  • moșnenești
  • moșneneștilor
vocativ singular
plural
Intrare: moșneni
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • moșneni
  • moșnenire
  • moșnenit
  • moșnenitu‑
  • moșnenind
  • moșnenindu‑
singular plural
  • moșnenește
  • moșneniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • moșnenesc
(să)
  • moșnenesc
  • moșneneam
  • moșnenii
  • moșnenisem
a II-a (tu)
  • moșnenești
(să)
  • moșnenești
  • moșneneai
  • moșneniși
  • moșneniseși
a III-a (el, ea)
  • moșnenește
(să)
  • moșnenească
  • moșnenea
  • moșneni
  • moșnenise
plural I (noi)
  • moșnenim
(să)
  • moșnenim
  • moșneneam
  • moșnenirăm
  • moșneniserăm
  • moșnenisem
a II-a (voi)
  • moșneniți
(să)
  • moșneniți
  • moșneneați
  • moșnenirăți
  • moșneniserăți
  • moșneniseți
a III-a (ei, ele)
  • moșnenesc
(să)
  • moșnenească
  • moșneneau
  • moșneni
  • moșneniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

moșnenesc, moșneneascăadjectiv

etimologie:
  • Moșnean + sufix -esc. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.