căutare avansată
Din totalul de 22 sunt afișate 17 definiții pentru mozaic (- '- -), mozaica   conjugări / declinări

MOZAICÁ, mozaichez, vb. I. Tranz. (Rar) A decora cu mozaicuri1; a face să aibă aspect de mozaic1. [Pr.: -za-i-] – Din mozaic1.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MOZAICÁ, mozaichez, vb. I. Tranz. (Rar) A împodobi cu mozaicuri1; a face să aibă aspect de mozaic1. [Pr.: -za-i-] – Din mozaic1.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

MOZAICÁ vb. I. tr. A împodobi cu mozaicuri. [Pron. -za-i-. / < fr. mosaïquer].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MOZAICÁ vb. tr. a împodobi cu mozaicuri. (< fr. mosaïquer)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

mozaicá vb. (sil. -za-i-), ind. prez. 1 sg. mozaichéz, 3 sg. și pl. mozaicheáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MOZÁIC2, -Ă, mozaici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de mozaism, privitor la mozaism. 2. S. m. și f. Adept al mozaismului. [Pr.: -za-ic] – Din fr. mosaïque.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MOZÁIC2, -Ă, mozaici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de mozaism, privitor la mozaism. 2. S. m. și f. Adept al mozaismului. [Pr.: -za-ic] – Din fr. mosaïque.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

mozáic1 (-za-ic) adj. m., s. m., pl. mozáici; adj. f., s. f. mozáică, pl. mozáice
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

mozaíc2 s. n., pl. mozaícuri
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

MOZÁIC adj., s. (BIS.) iudaic.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MOZÁIC1 ~că (~ci, ~ce) Care ține de mozaism; propriu mozaismului. [Sil. -za-ic] /<fr. mosaïque
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MOZÁIC2 ~că (~ci, ~ce) m. și f. Adept al mozaismului. /<fr. mosaïque
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MOZÁIC, -Ă adj. Privitor la mozaism. // s.m. și f. Adept al mozaismului. [Pron. -za-ic. / < fr. mosaïque].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MOZÁIC2, -Ă adj., s. m. f. (adept) al mozaismului. (< fr. mosaïque)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

MOZAÍC l, mozaicuri, s. n. Lucrare (de artă) decora­tivă în care plăci sau. bucăți mici de diferite materiale, de forme și culori variate, sînt lipite între ele cu mortar sau cu mastic alcătuind un desen ornamental sau figurativ. Alături de palatul alb și cărămiziu se înălța o clădire mult mai mare: coloane sculptate, statui, moza­icuri o împodobeau cu o bogăție de piatră, granit și marmură. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2806. ◊ L o c. a d v. În mozaic = ca un mozaic, în multe culori; pestriț, colorat. Un covor de petice, împletit de dumneaei, în mozaic de culori. BASSARABESCU, S. N. 17. ♦ Fig. Amestec de elemente, culori, lucruri, ființe diferite. Luna... pardosea cerdacul cu un mozaic fantastic de puncte albe. ANGHEL-IOSIF, C. L. 18. Strofa lui [Coșbuc] e variată, capricioasă, citeodată un adevărat mozaic. GHEREA, ST. CR. III 378. Un mozaic curios de tot soiul de neamuri, afară de romîni. ALECSANDRI, la CADE.
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

MOZÁIC 2, -Ă, mozaici, -e, adj. Legat de învățătura religioasă a lui Moise, bazat pe această învățătură. Religie mozaică. ♦ (Substantivat) Adept al cultului propovăduit de Moise.
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

mozáic adj. m., s. m. (sil. -za-ic), pl. mozáici, f. sg. mozáică, pl. mozáice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink