motrună sf [At: BARONZI, L. 93 / V: ~roană / Pl: ~ne / E: nct] (Reg) 1 Varietate de pere mari. 2 Varietate de prune foarte mari, a căror carne se desprinde greu de pe sâmbure.

motrúnă f., pl. e (lat. matrona, cocoană, de unde s’a făcut *mătrună, apoĭ motrună. Cp. cu bună, cunună). Mold. Fam. Femeĭe prea îmbrobodită. Adj. Pere și prune motrune, un fel de pere și de prune albe maĭ marĭ. Și ca masc.: un prun motrun. (Cp. cu mere domneștĭ, pere pergamute, fasole cocoane). – În nord motróĭnă. V. încotoșmănez și mironosiță.

motroană sf vz motrună

motrună, motrune, s.f. (reg.) femeie prea îmbrobodită.

MOTRUNĂ s. f. (Regional) 1. Varietate de pere mari. Cf. BARONZI, L. 93. Se cultivă cu folos . . . motrune . . . , roșioare. RĂDULESCU-CODIN, M. N. 97, cf. ALR I 876/954. 2. 2. (Adjectival) Pere motroane. COSTINESCU. 3. Varietate de prune foarte mari (a căror carne se desprinde greu de pe sîmbure). Cf. DDRF, DAMÉ, T₂, 41, A IX 3. – Pl.: motrune. - Și: motroánă s. f. – Etimologia necunoscută.