mototolit, ~ă a [At: EMINESCU, N. 76 / Pl: ~iți, ~e / E: mototoli] 1 Făcut mototol¹ (1). 2 (D. hârtii, materiale textile etc.) Șifonat. 3 (D. oameni) Cu hainele șifonate, boțite. 4 (D. păr, pieptănătură) Zburlit. 5 Ghemuit. 6 Înghesuit.

MOTOTOLIT, -Ă, mototoliți, -te, adj. Făcut mototol, cocoloșit, boțit. Era un om scurt, spătos, cu o pălărie mototolită pe cap. DUMITRIU, N. 221. El îi desfăcu cu o dulce silă scrisoarea cea mototolită din mîni. EMINESCU, N. 76. ◊ Fig. Era subțirel, mărunt, cu fața mototolită, bătută de vînturi și ploi și mistuită pe dinăuntru de foame. DUMITRIU, B. F. 5.

motoli v vz mototoli

mototoli vtr [At: PANN, P. V. II, 4/26 / V: motoli / Pzi: ~lesc / E: pbl fo] 1-2 A (se) face mototol¹ (1). 3-4 A (se) ghemui. 5-6 A (se) șifona.

MOTOTOLI, mototolesc, vb. IV. Tranz. A face mototol, a face cocoloș. Mototoli tustrele răvașele și le zvîrli alături de coș. C. PETRESCU, A. 354. Mototolind în mîini hîrtia a aruncat-o. CARAGIALE, O. III 90. Procopseală nu e cîrpă să o mototolești și să o bagi în sîn. PANN, P. V. II 4. ♦ (Cu privire la haine, rufe) A boți, a șifona. (Refl.) Se puse binișor în pat, ca să nu se mototolească albiturile. ISPIRESCU, L. 251.

A SE MOTOTOLI se ~ește intranz. (despre obiecte) A-și pierde netezimea; a se boți; a se șifona. /Onomat.

A MOTOTOLI ~esc tranz. 1) (lucruri) A comprima dând formă de ghem; a face mototol. 2) A face să se mototolească; a boți; a șifona. /Onomat.

mototolì v. a (se) face mototol. [Poate în loc de motocolì, din motoc, cotoiu].

mototolésc v. tr. (d. mototol saŭ invers; ung. motólálni, a depăna; ceh. motoliti se, a se învîrti). Vest. Boțesc, stric netezeala: a mototoli o hîrtie, o haĭnă.

mototoli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mototolesc, 3 sg. mototolește, imperf. 1 mototoleam; conj. prez. 1 sg. să mototolesc, 3 să mototolească

mototoli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mototolesc, imperf. 3 sg. mototolea; conj. prez. 3 să mototolească

mototoli vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mototolesc, imperf. 3 sg. mototolea; conj. prez. 3 sg. și pl. mototolească

MOTOTOLIT adj. v. șifonat.

MOTOTOLIT adj. boțit, necălcat, șifonat. (Haine ~.)

MOTOTOLI vb. v. șifona.

MOTOTOLI vb. a (se) boți, a (se) șifona, (rar) a (se) cocoloși, (reg.) a (se) golomozi, a (se) mozoli, a (se) tîrnosi. (I s-au ~ pantalonii.)

MOTOTOLIT, -Ă adj. 1. Făcut mototol¹ (1), strîns ghem; (despre hîrtii, materiale textile etc.) șifonat, boțit, li desfăcu cu o dulce silă scrisoarea cea mototolită din mîni. EMINESCU, N. 76. În mijloc era o mănușă mototolită. CONTEMPORANUL, IV, 84. Înfățișă lui Popa Tonea. . . o hîrtie mototolită. GALACTION, O. 189. Pe măsuța de lîngă patul lui văd același plic mototolit. SAHIA, N. 117, cf. id. U.R.S.S. 115. Abia se deslușeau ultimele dorinti ale mortului, scrijilate cu un vîrf ciunt de creion pe hírtia mototolită. PETRESCU, R. DR. 224. Cămăși de mătase mototolite. CĂLINESCU, E. O I, 31, cf. II, 101. Pălăriile de la Olimpia. . . zac și ele mototolite. PAS, L. I, 245. ♦ F i g. Prestigiul. . . nu iese încă o dată mototolit ? id. Z. IV, 5. ♦ (Despre oameni) Cu hainele șifonate, boțite. Intră și vară-mea Dița. E mototolită toată. STANCU, D. 36. ♦ (Despre păr, pieptănătură) Zburlit, deranjat. Păr mototolit și încîlcit. ȘEZ. II, 226. 2. Ghemuit; înghesuit. Baba, mototolită într-un ungher, plîngea cu sughițuri. REBREANU, N. 196. ♦ F i g. În orășelul dunărean mototolit și trist, liniștea s-a spart dintr-o dată. SAHIA, N. 47. – Pl.: mototoliți, -te. – V. mototoli.

MOTOTOLI vb. IV. T r a n z. 1. (De obicei determinat prin „în palmă”, „în pumn”, „în mînă”) A face mototol¹ (I), a strînge ghem. Procopseala nu e cîrpâ să o mototolești și să o bagi în sîn. PANN, P. V. II, 4/26, cf. POLIZU, PONTBRIANT, D., BARCIANU. Mototolind în mîini hîrtia, a aruncat-o. CARAGIALE, O. ii, 289. Rupse un smoc de fire și le mototoli pătimaș în palme. REBREANU, I. 49. Mototoli tustrele răvașele și le zvîrli alături de coș. C. PETRESCU, A. 354. Mototoli ziarul în pumn, se apropie de prispă, se așeză și oftă. PREDA, M.165, cf. ALR II 3 527/762,3 528/791. ♦ R e f l. A se strînge; a se ghemui. Căscă gura mare, limba i se mototoli în gît. DELAVRANCEA, ap. TDRG. Parcă de bine fuge omul, murmură Moarcăș, mototolindu-se pe vatră. REBREANU, I. 285. Mai bolborosi de cîteva ori „eu . . . , eu . . .” din ce în ce mai încurcat și mai domol, apoi barba i se mototoli pe piept. id. N. 155, cf. 43. Se mototoli cum putu sub căpistere. I. CR. iii, 173. 2. A șifona, a boți. Pentru a-mi spune aceste lucruri înțelepte ai venit aici ca să răcești și să-ți mototolești toaleta? CONV. LIT.XV, 221. Adesea țesăturile sînt menite a fi mototolite și îndoite. IONESCU-MUSCEL, ȚES. 48. Uite un plic. Să dea naiba să mi-l mototolești. ARGHEZI, C. J. 197. Vîrî hîrtiile în buzunar, mototolindu-le. T. POPOVICI, S. 46, cf. ALR II 3 263/723, 791, 928. ♦ (Fig.) Burghezia a mototolit această moștenire artistică, noi însă sîntem datori s-o strîngem cu grijă. SAHIA, U.R.S.S. 161. ◊ R e f l. Se puse binișor în pat ca să nu se mototolească albiturile. ISPIRESCU L. 251, cf. ALR II 3 269/728, 762. **(F i g.) Nu ți s-a mototolit creasta . . . ! G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II, 24. – Prez. ind.: mototolesc. – Și: (regional, prin haplologie) motolí vb. IV. DR. iv, 662. – Probabil formație onomatopeică.