MOTORIZÁT, -Ă, motorizați, -te, adj. Care utilizează tracțiune mecanică; echipat cu motor. ♦ (Substantivat, n. pl.) Unitate militară care folosește mijloace mecanizate de luptă, în special tancuri. – V. motoriza.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

MOTORIZÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A MOTORIZA. 2) Care folosește motoarele. /v. a motoriza
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MOTORIZÁT, -Ă adj. Cu tracțiune mecanică. // s.n.pl. Unitate militară dotată cu mijloace mecanizate de luptă, în special cu tancuri. [Cf. fr. motorisé1.
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MOTORIZÁT, -Ă I. adj. echipat cu motor. II. s. n. pl. unitate militară dotată cu mijloace mecanizate de luptă (tancuri). (< fr. motorisé)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

MOTORIZÁ, motorizez, vb. I. Tranz. A înzestra cu motor, cu tracțiune mecanică; a înlocui tracțiunea animală prin tracțiune mecanică. – Din fr. motoriser.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

A MOTORIZÁ ~éz tranz. (vehicule) A dota cu motor; a înzestra cu tracțiune mecanică. ~ o divizie de infanterie. /<fr. motoriser
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MOTORIZÁ vb. I. tr. A înlocui tracțiunea animală prin tracțiune mecanică; a mecaniza. ♦ A echipa un vehicul cu un motor. [< fr. motoriser, cf. germ. motorisieren].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MOTORIZÁ vb. tr. a înzestra cu motor; a mecaniza. (< fr. motoriser)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

motorizá vb., ind. prez. 1 sg. motorizéz, 3 sg. și pl. motorizeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

motorizáte s. n. pl.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink