MOTOFURGONÉTĂ, motofurgonete, s. f. Furgonetă autopropulsată; autofurgonetă. [Var.: motofurgonét s. n.] – Moto1- + furgonetă.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MOTOFURGONÉTĂ s. v. furgonetă.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Comentariu: Var. motofurgonet -
LauraGellner
motofurgonétă s. f., pl. motofurgonéte
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Comentariu: Var. motofurgonet -
LauraGellner
MOTOFURGONÉT s. n. v. motofurgonetă.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MOTOFURGONÉT s.n. Autofurgon. [< moto- + furgonetă].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Comentariu: După alte surse: motofurgonetă -
LauraGellner
motofurgonétă s.f. Vehicul carosat, pe trei roți, cu motor de motocicletă, cu ajutorul căruia se transportă bagaje, alimente ◊ „Distribuirea laptelui la domiciliu cu ajutorul motofurgonetelor într-unul din cartierele Capitalei.” Sc. 26 III 62 p. 1 (din moto- + furgonetă; Fl. Dimitrescu în LL 10/65 p. 234, Al. Graur în SMFC IV p. 83; DN3, DEX-S)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink