MÓTO2, motouri, s. n. Citat luat, de obicei, dintr-o operă consacrată sau semnată de un autor celebru, pus la începutul unei lucrări, al unui capitol etc. cu scopul de a releva ideea fundamentală a scrierii respective. – Din it. motto, germ. Motto.
Sursa: DEX '98 |
Adăugată de
cata
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MOTO1- Element de compunere care înseamnă „pus în mișcare cu ajutorul unui motor”, „echipat cu un motor” și care servește la formarea unor substantive și a unor adjective. ◊ (Folosit independent) Mijloace moto. – Din fr. moto-.
Sursa: DEX '98 |
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MOTÓ ~uri n. Citat scurt care se pune la începutul unei opere artistice, al unui studiu științific sau al unui capitol, pentru a evidenția ideea de bază; epigraf. /<it. motto, germ. Motto
Sursa: NODEX |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MÓTO s.n. Fragment, citat pus la începutul unei scrieri, al unui capitol etc. pentru a arăta pe scurt ideea fundamentală a autorului. [< it. motto].
Sursa: DN |
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MÓTO adv. (Muz.; ca indicație de execuție) Con moto = mișcat, cu mișcare foarte repede. [< it. moto].
Sursa: DN |
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MOTO3 s. n. citat pus la începutul unei scrieri, al unui capitol etc., pentru a reda pe scurt ideea fundamentală a lucrării. (< it., fr. motto, germ. Motto)
Sursa: MDN |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MOTO1-, -MOTÍVĂ elem. „cu motor, mecanizat”, „motocicletă”, „automobil”. (< fr., engl. moto-, cf. lat. motum)
Sursa: MDN |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MOTO2 adj. inv. referitor la un vehicul motorizat. (< moto/rizat)
Sursa: MDN |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MÓTO s. epigraf. (~ la o lucrare.)
Sursa: Sinonime |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
móto s. n., art. motóul; pl. motóuri
Sursa: Ortografic |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CON MÓTO loc. adv. (Muz.; ca indicație de execuție) Cu multă mișcare. [< it. con moto].
Sursa: DN |
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CON MÓTO loc. adv. (muz.) cu multă mișcare. (< it. con moto)
Sursa: MDN |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
con moto loc. adv.
Sursa: Ortografic |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
móto adj. inv. 1962 Referitor la un vehicul motorizat v. microfoileton (abreviere din moto[rizat])
Sursa: DCR2 |
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
moto (cuv. it. „mișcare”) 1. Cuvânt care intră în componența unor indicații de tempo (2) cărora le adaugă o nuanță de rapiditate (allegro con m., andante con m.). ♦ Con m., fără altă indicație, desemnează o mișcare rapidă. 2. M. perpetuo (loc. it. „mișcare nesfîrșită”), titlul unei piese de virtuozitate, sin. perpetuum mobile.
Sursa: DTM |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
auto-móto-cárting s.n., adj.inv. Referitor la automobile, motociclete și carturi ◊ „Automobiliștii băimăreni dispun, de câteva zile, de un club dotat cu material documentar de tehnică auto, turism rutier și sport auto-moto-karting.” R.l. 3 III 77 p. 5 (din auto2- + moto- + carting)
Sursa: DCR2 |
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
aúto-móto-vélo-spórt adj. (Magazin) specializat în desfacerea pieselor de schimb și a mijloacelor de transport pe două și patru roți, ca și a materialului sportiv ◊ „Două noi magazine auto-moto-velo-sport s-au deschis în București [...]” Sc. 14 XI 82 p. 5. ◊ „Un nou magazin auto-moto-velo-sport.” Sc. 19 III 83 p. 5 (din auto2- + moto + velo + sport)
Sursa: DCR2 |
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink