motivat, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~ați, ~e / E: motiva] 1 Pentru care au fost arătate, expuse motivele (1, 2) Si: argumentat, justificat. 2 (D. absențe) Considerat ca îndreptățit, justificat.

MOTIVA, motivez, vb. I. Tranz. A expune cauzele unui fapt, ale unei atitudini, ale unei acțiuni; a aduce explicații, argumente în favoarea unei acțiuni, a unei hotărâri; a justifica. ♦ Spec. (Despre elevi, studenți) A prezenta o motivare (scrisă) pentru justificarea absențelor de la cursuri. ♦ A îndreptăți o acțiune, un gest etc. – Din fr. motiver.

motiva vt [At: NEGULICI / Pzi: ~vez / E: fr motiver] 1 A arăta motivul (1, 2) care stă la baza unei acțiuni, a unei stări sufletești etc. 2 A aduce explicații, argumente în favoarea unei acțiuni, a unei hotărâri Vz a justifica. 3 A îndreptăți o acțiune, un gest. 4 (Spc; d. elevi, studenți etc.) A justifica absența de la cursuri prezentând o motivare scrisă. 5 (D. cadre didactice sau administrative) A socoti îndreptățite absențele cuiva și a le scuza.

MOTIVA, motivez, vb. I. Tranz. A arăta motivele unui fapt, ale unei atitudini, ale unei acțiuni; a aduce explicații, argumente în favoarea unei acțiuni, a unei hotărâri; a justifica. ♦ Spec. (Despre elevi, studenți) A prezenta o motivare (scrisă) pentru justificarea absențelor de la cursuri. ♦ A îndreptăți o acțiune, un gest etc. – Din fr. motiver.

MOTIVA, motivez, vb. I. Tranz. A justifica, a arăta, a explica motivele, cauzele unui fapt. ♦ A îndreptăți, a susține, a întemeia. Acțiunile eroilor nu sînt peste tot motivate cu destulă putere. GHEREA, ST. CR. II 262.

MOTIVA vb. I. tr. A expune, a arăta motivele unui fapt, ale unei acțiuni etc.; a justifica. ♦ A servi drept cauză pentru...; a pricinui. [< fr. motiver, it. motivare].

MOTIVA vb. tr. a expune, a arăta motivele unui fapt, ale unei acțiuni; a justifica. ◊ a servi drept cauză pentru... (< fr. motiver)

A MOTIVA ~ez tranz. 1) (acțiuni, atitudini, hotărâri etc.) A prezenta drept just, legitim, aducând motive întru susținere; a justifica; a îndreptăți. 2) A explica servind drept motiv. /<fr. motiver

motivà v. 1. a da motivele: a motiva un refuz; 2. a servi de motiv: temeri au motivat această măsură.

*motivéz v. tr. (fr. motiver, it. motivare). Prezent motivele, arăt cauzele: elevu motivează o absență. Servesc de motiv, justific: nimic n’a motivat această măsură. – Fals profesoru motivează absențele elevuluĭ. Corect e: profesoru scuză absențele elevuluĭ.

motivat adj. m., pl. motivați; f. sg. motivată, pl. motivate

motiva (a ~) vb., ind. prez. 1 motivez, 3 motivează; conj. prez. 1 să motivez, 3 să motiveze

motiva (a ~) vb., ind. prez. 3 motivează

motiva vb., ind. prez. 1 sg. motivez, 3 sg. și pl. motivează

MOTIVAT adj. 1. v. fundamentat. 2. v. justificat.

MOTIVAT adj. 1. fundamentat, îndreptățit, întemeiat, just, justificat, legitim, logic, serios, temeinic, (livr.) îndrituit, (fig.) binecuvîntat. (Un motiv ~; o scuză ~.) 2. justificat, (rar) scuzat. (Absență ~.)

Motivat ≠ nemotivat

MOTIVA vb. 1. v. justifica. 2. v. scuza.

MOTIVA vb. 1. a îndreptăți, a justifica, (livr.) a legitima. (Toate acestea ~ hotărîrea lui.) 2. a justifica, a scuza. (Scopul ~ mijloacele.)