MOTIVÁT, -Ă, motivați, -te, adj. 1. Care se justifică printr-un motiv. 2. (Psih.) Care se produce în vederea unui scop. – V. motiva.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

MOTIVÁT adj. 1. v. fundamentat. 2. v. justificat.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Motivat ≠ nemotivat
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

motivát adj. m., pl. motiváți; f. sg. motivátă, pl. motiváte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MOTIVÁ, motivez, vb. I. Tranz. A arăta motivele unui fapt, ale unei atitudini, ale unei acțiuni; a aduce explicații, argumente în favoarea unei acțiuni, a unei hotărâri; a justifica. ♦ Spec. (Despre elevi, studenți) A prezenta o motivare (scrisă) pentru justificarea absențelor de la cursuri. ♦ A îndreptăți o acțiune, un gest etc. – Din fr. motiver.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

A MOTIVÁ ~éz tranz. 1) (acțiuni, atitudini, hotărâri etc.) A prezenta drept just, legitim, aducând motive întru susținere; a justifica; a îndreptăți. 2) A explica servind drept motiv. /<fr. motiver
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MOTIVÁ vb. I. tr. A expune, a arăta motivele unui fapt, ale unei acțiuni etc.; a justifica. ♦ A servi drept cauză pentru...; a pricinui. [< fr. motiver, it. motivare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MOTIVÁ vb. tr. a expune, a arăta motivele unui fapt, ale unei acțiuni; a justifica. ◊ a servi drept cauză pentru... (< fr. motiver)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

MOTIVÁ vb. 1. v. justifica. 2. v. scuza.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

motivá vb., ind. prez. 1 sg. motivéz, 3 sg. și pl. motiveáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink