4 intrări

25 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MOSC, (1) moști, s. m., (2) moscuri, s. n. 1. S. m. Mamifer rumegător de mărimea unei căprioare, lipsit de coarne, cu caninii superiori foarte lungi, originar din Asia (Moschus moschiferus). 2. S. n. Substanță cu miros pătrunzător și plăcut, secretată de masculul moscului (1), care se folosește în industria parfumurilor, în cosmetică și în medicină. ◊ Mosc sintetic = substanță chimică sintetică, al cărei miros imită pe cel al moscului natural. – Din ngr. móskos.

MOSC, (1) moști, s. m., (2) moscuri, s. n. 1. S. m. Mamifer rumegător de mărimea unei căprioare, lipsit de coarne, cu caninii superiori foarte lungi, originar din Asia (Moschus moschiferus). 2. S. n. Substanță cu miros pătrunzător și plăcut, secretată de masculul moscului (1), care se folosește în industria parfumurilor, în cosmetică și în medicină. ◊ Mosc sintetic = substanță chimică sintetică, al cărei miros imită pe cel al moscului natural. – Din ngr. móskos.

mosc1 a [At: FILIMON O. I, 223 / Pl: ? / E: Mosc] (Îvr) Rusesc.

mosc3 s [At: H X, 445 / Pl: nct / E: cf moscăliță] (Mol) Plantă nedefinită mai îndeaproape.

mosc2 [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 51v/15 / V: (înv) musc, moscos sn / Pl: (1-2) moști, (3, 4) ~uri / E: ngr μόσχος] 1 sm Mamifer rumegător din Asia, de mărimea unei căprioare, fără coarne, având o secreție frumos și puternic mirositoare, pe care masculul o acumulează într-o glandă situată sub pântece Si: (rar) moscar (Moschus moschiferus). 2 sm Blană prelucrată a moscului (1). 3 sn Substanță plăcut mirositoare secretată de masculul moscului2 (1) și folosită în industria de parfumuri, în cosmetică și în medicină. 4 sn Parfum fabricat din această substanță sau produs pe cale sintetică.

MOSC (1) s. m. și (2, 3, 4) n. 1. Mamifer rumegător, de mărimea unei căprioarețrăind în munții înalți ai Asiei; masculul are sub pîntece o pungă în care se acumulează o substanță mirositoare (Moschus moschiferus). ♦ Blana, acestui animal. 2. Substanță cu miros pătrunzător, secretată de masculul acestui animal. 3. Produs artificial al cărui miros puternic imită pe al substanței de mai sus. ♦ Cu miros de mosc. Se zărea... o bucată de săpun mosc în formă sferică. FILIMON, C. 47. 4. Culoare brună-închisă, asemănătoare cu culoarea pielii animalului descris mai sus. ◊ (În comparații) Tulpan mosc. FILIMON, C. 210.

MOSC1 moști m. Animal rumegător, de mărimea unei căprioare, fără coarne, cu caninii superiori foarte lungi. /<ngr. móskos

MOSC2 ~uri n. Substanță secretată de o glandă a masculului moscului, utilizată în medicină și în industria parfumurilor. /<ngr. móskos

mosc n. 1. cuadruped rumegător care poartă sub pântece un buzunar plin de o materie mirositoare numită de asemenea mosc; 2. substanța însăș: o bucată de săpun mosc în formă sferică FIL.

Mosc n. vechiul nume românesc al Moscovei: scumpe blăni de Mosc OD.

1) mosc m., pl. moștĭ, ngr. móskos și móshos, vgr. móshos, mlat. muscus, moscus și moschus, it. musco, muschio, pv. fr. musc, ar. al-misk, d. pers. mušk, mosk, mosc [știut de Chinejĭ din vechime]; turc. musk, misk, mișk, rus. musk, múskus, germ. moschus. V. mischet, mușcat). Un fel de căprioară foarte mică al căreĭ mascul are la pîntece un buzunar plin de o substanță foarte odorantă numită tot mosc, care se întrebuințeză la făcut parfum. S. n. Substanță mirositoare a mosculuĭ. Parfum de mosc: parfumat cu mosc. Mosc vegetal, uleĭ scos dintr’un fel de nalbă. V. zibetă.

2) mosc n., pl. urĭ. Vechĭ. Moscva. Țara Mosculuĭ, Rusia. Vulpe de Mosc, vulpe rusească. Azĭ. Ĭepure de Mosc, ĭepure de casă (alb și mic).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mosc2 (substanță) s. n., pl. moscuri

mosc1 (mamifer) s. m., pl. moști

mosc1 (mamifer) s. m., pl. moști

mosc2 (substanță) s. n., pl. moscuri

mosc (substanță) s. n., pl. moscuri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MOSC s. 1. (ZOOL.; Moschus moschiferus) (rar) moscar. 2. (BIOL.) cabarga. (Miros de ~.)

MOSC s. 1. (ZOOL.; Moschus moschiferus) (rar) moscar. 2. (BIOL.) cabarga. (Miros de ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

mosc (moști), s. m.1. Mamifer rumegător din Asia (Moschus moschiferus). – 2. Miros secretat de acest mamifer. – Mr. moscu. Ngr. μόσϰος (Cihac, II, 677), din per. musk, cf. arab. al misksp. almizcle.Der. moscușor, s. m. (frăguliță, Adoxa moschatellina).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

musc, (muscan, muscal), s.m. – (reg.) Rus, din Rusia: „Păsărică cu doi pui, / Du-te-n țara muscului” (Papahagi, 1925: Breb); „În loc de lumină-aprinsă, / Muscalii cu pușca-ntinsă” (Bilțiu, 2006: 121). ♦ (onom.) Muscal, Muscalu, Muscaluc, nume de familie (48 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Var. a lui mosc (< Mosc) (MDA); din muscal „locuitor din orașul Moscova; poporul rus” (< rus., ucr. moskal).

musc, (muscan), s.m. – Rus, din Rusia. Țara muscalului = Țara rusului (Papahagi 1925). – Der. regr. din muscal „locuitor din orașul Moscova; poporul rus” (< rus., ucr. moskal).

Intrare: Mosc
nume propriu (I3)
  • Mosc
Intrare: mosc (adj.)
invariabil (I1)
  • mosc
Intrare: mosc (substanță)
mosc2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mosc
  • moscul
  • moscu‑
plural
  • moscuri
  • moscurile
genitiv-dativ singular
  • mosc
  • moscului
plural
  • moscuri
  • moscurilor
vocativ singular
plural
moscos
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
musc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: mosc (zool.)
mosc1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M17)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mosc
  • moscul
  • moscu‑
plural
  • moști
  • moștii
genitiv-dativ singular
  • mosc
  • moscului
plural
  • moști
  • moștilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

moscadjectiv

etimologie:
  • Mosc MDA2

mosc, moscurisubstantiv neutru

  • 1. Substanță cu miros pătrunzător și plăcut, secretată de masculul moscului, care se folosește în industria parfumurilor, în cosmetică și în medicină. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Mosc sintetic = substanță chimică sintetică, al cărei miros imită pe cel al moscului natural. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.2. Cu miros de mosc. DLRLC
      • format_quote Se zărea... o bucată de săpun mosc în formă sferică. FILIMON, C. 47. DLRLC
  • 2. Culoare brună-închisă, asemănătoare cu culoarea pielii animalului descris mai sus. DLRLC
etimologie:

mosc, moștisubstantiv masculin

  • 1. Mamifer rumegător de mărimea unei căprioare, lipsit de coarne, cu caninii superiori foarte lungi, originar din Asia (Moschus moschiferus). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: moscar
    • 1.1. Blana, acestui animal. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.