MORTIFICÁȚIE, mortificatii, s. f. 1. Distrugere a unui țesut organic; necrozare. 2. (Rar) Chinuire, torturare; fig. (la pl.) neplăceri, vexațiuni. – Din fr. mortification.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

MORTIFICÁȚIE s.f. Mortificare. [Gen. -iei, var. mortificațiune s.f. / cf. fr. mortification].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MORTIFICÁȚIE s. f. mortificare. (< fr. mortification)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

mortificáție s. f. (sil. -ți-e), art. mortificáția (sil. -ți-a), g.-d. art. mortificáției; pl. mortificáții, art. mortificáțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink