mortasipie sf [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 21/17 / V: (înv) ~săpie, ~tăsăpie, ~tăsăție / Pl: ~ii / E: mortasip + -ie] 1 Taxă care se încasa, în epoca fanariotă, la vânzarea mărfurilor și care se calcula după greutatea acestora sau la bucată. 2 (Pex) Instituție care se ocupa cu aceste taxe. 3-4 (Venit sau) slujbă a încasatorului acestei taxe.

mortasipie f. od. în Moldova, zeciuială dela cântărirea mărfurilor și taxă dela vânzarea vitelor: Duca Vodă a scornit mortasipia în țară. [Derivat din mortasip, cantaragiu = turc. MUHTESIB, printr’un intermediar grec modern].

mortasipíe și mortăsăpíe f. (d. mortasip). Mold. Vechĭ. Zecĭuĭală la cîntărirea oficială publică a mărfurilor și taxă la vînzarea vitelor și a mărfurilor (înființată de Duca-Vodă).

mortasăpie sf vz mortasipie

mortăsăpie sf vz mortasipie

mortăsăție sf vz mortasipie

mortasipie s.f. (înv.) 1. zeciuială la cântărirea oficială a mărfurilor. 2. taxă la vânzarea vitelor și a mărfurilor.

MORTASIPÍE s. f. Taxă ce se încasa, în epoca fanariotă, la vînzarea mărfurilor și care se calcula după greutatea acestora sau la bucată; p. e x t. venitul și slujba încasatorului acestor taxe; instituția respectivă. Au scornit și Duca Vodă mortasipia în țară. N. COSTIN, LET. II, 21/17. Numai din desetină și din mortasipii, din goștină și din vamă ce lua să chivernisie. NECULCE, L. 17. 100 lei ce are să ia m[ănăst]tirea Răchitoasa de la mortasipia din Galați (a. 1733). CAT. MAN. I, 503. Au plătit mortasipie pe 6 vite ce au vîndut (a. 1742). BUL. COM. IST. I, 245. Nu vor plăti mortasipie nici pentru brînză, . . . nici pentru alte cele (a. 1747), ȘTEFANELLI, D. C. 43. Să nu cuteze a cere vama sau mortasăpiia (a. 1759). GALDI, M. PHAN. 212. larăș să aibă a trece cu pace și să fie în pace de vamiea de mortasipie, de părcălăbie și de toate alte slujba (a. 1767). IORGA, S. D. VI, 134. Mortasipia (dare pe vite) în ce chip să se urmeze (a. 1776). N. A. BOGDAN, C. M. 66. Hotărîm ca să aibă a lua episcopia Hușii venitul mortasipiei de la tîrgul Hușii (a. 1784). ap. TDRG. Mortăsăpia acelui tîrg iarăși o dăm dumisale (a. 1795). URICARIUL, I, 145. Vînzînd și alte slujbe: ocnă, vămi, mortasăpii (sfîrșitul sec. XVIII), LET. III, 226/21. Mortasăpia tărgului Dorohoiului (a.1803). IORGA, S. D. XXIII, 400. Mortăsăția vililor di la acest tîrg să fie a dumisale (a. 1823). N. A, BOGDAN, C. M. 109. – Pl.: mortasipii. – Și: (învechit) mortasăpíe, mortăsăpíe, mortăsăție s. f. – Mortasip + suf. -ie.