mortasip sm [At: (a. 1693) IORGA, S. D. VII, 184 / V: (înv) ~sap, (reg) ~sif, murtasâp / Pl: ~i / E: cf ngr μορτασίπις] Cantaragiu și încasator al unor taxe publice, în epoca fanariotă.

mortasíp m. (ngr. murtasipis, cîntăritor de mărfurĭ, turc. ar. mühtesib, inspector de alimente și măsurĭ, d. ar. hysab, socoteală). Vechĭ. Cîntăritor public al mărfurilor. – Și -sif (rev. I. Crg. 4, 377).

mortasap sm vz mortasip

mortasif sm vz mortasip

murtasâp sm vz mortasip

mortasip (-pi), s. m. – Inspector, controlor. Ngr. μουτσίπης, din tc. (arab.) mühtesib (Șeineanu, II, 81; Gáldi 212). Sec. XVIII, înv. – Der. mortasipie, s. f. (serviciu de măsuri și greutăți; impozit pe greutate).

mortasip s.f. (înv.) cântăritor public de mărfuri.

MORTASÍP s. m. Cantaragiu și încasator al unor taxe publice, în epoca fanariotă. 87 lei lui Gheorghi murtasîp (a. 1693). IORGA, S. D. VII, 184. Iară vameșii și mortasapii din țara de Sus. . . să nu cuteze a cere vama (a. 1759). GALDI, M. PHAN. 212. Mortasipii le fac catahrisis, luîndu-le vamă cu asupră (a. 1822). DOC. EC. 250. La 4 mortasipi orînduiți pe la barierile celor mari 4 poduri pe 7 luni [s-au plătit] cîte lei 30 (a. 1846). ib. 911. Vătaf de mortasifi. I. CR. IV, 377. - Pl.: mortasipi. - Și: (regional) mortasif, (învechit) mortasáp, murtasîp s. m. Cf. ngr. μορτασίπις,