MOROCĂNÓS, -OÁSĂ, morocănoși, -oase, adj. (Despre oameni) Ursuz, posomorât, tăcut, posac; (despre înfățișarea, manifestările oamenilor) care trădează, exprimă o proastă dispoziție sufletească. – Morocăni + suf. -os.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

MOROCĂNÓS ~oásă (~óși, ~oáse) Care vădește nemulțumire; cuprins de rea dispoziție; posac; ursuz; acru; posomorât. /a morocăni + suf. ~os
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MOROCĂNÓS adj. 1. v. ursuz. 2. posac, răutăcios, ursuz, (fig.) acru. (Vorbea cu ton ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Morocănos ≠ flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorbăreț
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

morocănós adj. m., pl. morocănóși; f. sg. morocănoásă, pl. morocănoáse
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink