MOROCĂNÍ, morocănesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A certa pe cineva mereu; a mustra, a cicăli. – Cf. magh. morog.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

A MOROCĂNÍ ~ésc tranz. rar (persoane) A deranja mereu, reproșând și cerând diferite lucruri; a bate la cap; a cicăli; a bârâi. /cf. ung. morog
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MOROCĂNÍ vb. v. bălmăji, bâigui, bârâi, bodogăni, bolborosi, bombăni, boscorodi, gângăvi, îndruga, îngăima, îngâna, mârâi, molfăi, mormăi, murmura.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

morocăní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. morocănésc, imperf. 3 sg. morocăneá; conj. prez. 3 sg. și pl. morocăneáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink