MORFÉM, morfeme, s. n. (Gram.) Element morfologic (afix, accent, desinență, alternanță fonetică, cuvânt auxiliar etc.) cu ajutorul căruia se formează, de la o rădăcină, cuvinte și forme flexionare; cea mai mică unitate din structura morfologică a cuvântului cu un sens determinat (lexical sau gramatical). – Din fr. morphème.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

MORFÉM ~e n. Cea mai mică unitate (radical, prefix, sufix, desinență etc.), care are sens lexical sau gramatical, din structura morfologică a unui cuvânt. /<fr. morpheme
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MORFÉM s.n. Element morfologic (prefix, sufix, desinență etc.) care servește la formarea cuvintelor și a formelor flexionare ale acestora. ♦ (În concepția modernă) Cea mai mică unitate cu sens determinat din structura morfologică a cuvântului. [< fr. morphème].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MORFÉM s. n. element morfologic (prefix, sufix, desinență) care servește la formarea cuvintelor și a formelor flexionare ale acestora. ◊ (în concepția modernă) cea mai mică unitate în sens determinat din structura morfologică a cuvântului. (< fr. morphème)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

morfém s. n., pl. morféme
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink