2 intrări
6 definiții
Explicative DEX
morcoșire sf [At: LB / Pl: ~ri / E: morcoși1] (Trs) Ferecare a unei osii cu morcoașe (2) Si: morcoșit.
morcoși1 vt [At: LB / Pzi: ~șesc / E: morcoașă] 1 (Trs) A fereca o osie cu morcoașe (2). 2 (Reg; fig) A bate pe cineva, lovindu-l cu mâinile și cu picioarele.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
morcoși, morcoșesc, vb. IV (reg.) 1. a fereca o osie cu morcoașe. 2. a bate pe cineva.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Tezaur
MORCOȘÍRE s. f. (Prin Transilv.) Acțiunea de a morcoși1 (1); (regional) morcoșit. LB, cf. com. din VASCĂU. – Pl.: morcoșiri. – V. morcoși1.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MORCOȘÍ1 vb. IV. T r a n z. 1. (Prin Transilv.) A fereca o osie cu morcoașe (1 b). Cf, LB, MÎNDRESCU, UNG. 91, II XVIII 307. 2. F i g. (Regional) A bate pe cineva (lovindu-l cu mîinile și cu picioarele) (Petrila). ALR II/833. – Prez. ind.: morcoșesc. – V. morcoașă.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MORCOȘÍ2 vb. IV v. mocoși.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| verb (VT402) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||