MORÁVURI s. n. pl. Totalitatea obiceiurilor și deprinderilor unui popor, ale unui grup social sau ale unei persoane; conduită morală, moralitate. Bunele moravuri = decență în comportare. – Din năravuri (refăcut după lat. mos, moris).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

MORÁVURI n. pl. Obiceiuri, tradiții sau deprinderi de conduită morală. /Din năravuri
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MORÁVURI s.n. pl. Obiceiurile și deprinderile de comportare morală ale unui popor, ale unei comunități umane etc. [Sg. morav. / < lat. mores, după nărav].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MORÁVURI s. n. pl. obiceiuri și deprinderi de comportare morală ale unui popor, ale unei comunități umane etc. (după lat. mores)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

MORÁVURI s. pl. v. comportare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

morávuri s. n. pl.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink