MORALIZATÓR, -OÁRE, moralizatori, -oare, adj. Care contribuie la crearea unei atmosfere morale, la răspândirea moralei, care dă învățături morale, care moralizează pe cineva; educativ. ♦ (Și substantivat; peior.) Care propovăduiește principiile morale cu ostentație. – Din fr. moralisateur.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

MORALIZATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care moralizează. Ton ~. Roman ~. 3) și substantival (despre persoane) Care propagă cu ostentație principiile moralei; propagator ostentativ al principiilor morale. /<fr. moralisateur
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MORALIZATÓR, -OÁRE adj. Care contribuie la crearea unei atmosfere morale; educativ; moralizant. [Cf. fr. moralisateur].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MORALIZATÓR, -OÁRE adj. care contribuie la crearea unei atmosfere morale; educativ; moralizant. (< fr. moralisateur)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

MORALIZATÓR adj. 1. moral, moralizant, (înv.) moralicesc. (Concluzie ~oare.) 2. v. educativ.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

moralizatór adj. m., s. m., moralizatóri; f. sg. și pl. moralizatoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink