MORALIZÁRE, moralizări, s. f. Acțiunea de a moraliza și rezultatul ei. – V. moraliza.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

MORALIZÁRE s.f. Acțiunea de a moraliza și rezultatul ei. [< moraliza].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

moralizáre s. f., g.-d. art. moralizării; pl. moralizări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MORALIZÁ, moralizez, vb. I. Tranz. 1. A da cuiva învățături morale. 2. (Fam.) A face cuiva morală; a mustra, a dojeni. – Din fr. moraliser.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

A MORALIZÁ ~éz tranz. (persoane) 1) rar A instrui dând învățături morale; a îndruma în conformitate cu principiile moralei. 2) fam. A face cuiva morală; a dojeni; a mustra; a probozi. /<fr. moraliser
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MORALIZÁ vb. I. tr. (Rar) A face morală; a da cuiva învățături morale. [< fr. moraliser].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MORALIZÁ vb. tr. 1. a da (cuiva) învățături morale. 2. (fam.) a face morală. (< fr. moraliser)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

MORALIZÁ vb. v. certa.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

moralizá vb., ind. prez. 1 sg. moralizéz, 3 sg. și pl. moralizeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink