morânglav, ~ă a [At: I. CR. VIII, 88 / V: ~gav / Pl: ~i, ~e / E: nct] 1 (Reg) Lipsit de vigoare Si: slăbănog. 2 (Mun) Morocănos. 3 (Reg; îs) Porumb ~ Varietate de porumb cu știuletele mare și cu 8-10 rânduri de boabe.

morânglav a. se zice de porumbul cu drugi mari și cu 8-10 rânduri de boabe. [Origină necunoscută].

morângav, ~ă a vz morânglav

MORÎNGLAV, D-tru, fiul lui Giura, 1742 (AO IV 19-1); -u s.; Morănglavi, Matei (Ins 165), < blg. мopeн „violet” și глава „cap”.

MORÂNGLAV adj. v. debil, delicat, firav, fragil, gingaș, pirpiriu, plăpând, prizărit, sfrijit, slab, slăbănog, slăbuț, șubred.

morînglav adj. v. DEBIL. DELICAT. FIRAV. FRAGIL. GINGAȘ. PIRPIRIU. PLĂPÎND. PRIZĂRIT. SFRIJIT. SLAB. SLĂBĂNOG. SLĂBUȚ. ȘUBRED.

morânglav, -ă, adj. (reg., despre porumb) cu drugi mari și cu 8-10 rânduri de boabe.

MORÎNGLÁV, -Ă adj. 1. (Regional) Lipsit de vigoare; slăbănog. Cf. I. CR. VIII, 88. Cînd vita e „morîngavă” și umblă ca amețită, se zice că are „de-a geaba.” PĂCALĂ, M. R. 255, cf. com. din TURNU MĂGURELE. 2. (Prin Munt.) Tăcut, morocănos. Cf. ALR I 1573/782, ALR II/784. 3. (Regional, în sintagma) Porumb morînglav = varietate de porumb cu știuletele mare și cu 8-10 rînduri de boabe. Cf. PAMFILE, A. R. 68, ȘĂINEANU, D. U. – Pl.: morînglavi, -e. – Și: morîngáv, -ă adj. – Etimologia necunoscută.