MONTATÓR, -OÁRE, montatori, -oare, s. m. și f. Tehnician care montează diferite părți ale unor obiecte sau aparate; montor. – Monta1 + suf. -tor. Cf. it. montatore.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MONTATÓR ~i m. Persoană specializată în lucrări de montare. /a monta + suf. ~tor
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MONTATÓR, -OÁRE s.m. și f. Tehnician care execută operații de montare; montor. [Cf. it. montatore].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MONTATÓR, -OÁRE s. m. f. montor. (< it. montatore)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MONTATÓR s. v. montor.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
montatór s. m., pl. montatóri
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
montatoáre s. f., g.-d. art. montatoárei; pl. montatoáre
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
lăcătúș-montatór s.m. Tehnician care se pricepe atât la lăcătușerie cât și la lucrări de montare ◊ „Deveneau necesare noi cunoștințe teoretice și deprinderi practice, dar chiar însușirea de noi meserii ca, de pildă, cea de lăcătuș-montator, pe care vechiul profil al întreprinderii nu le cerea [...]” Sc. 17 XI 63 p. 1 (din lăcătuș + montator)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
tâmplár-montatór s.m. 1964 Tâmplar care montează mobilele v. magazin-expoziție (din tâmplar + montator)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink