8 definiții pentru «montant»   declinări

MONTÁNT, -Ă, montanți, -te, adj., s. m. 1. Adj. Ridicat în sus, înălțat, înalt. 2. S. m. Bară de lemn sau de metal care se așază vertical într-o construcție și care servește ca piesă de susținere. – Din fr. montant.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

montánt1 adj. m., pl. montánți; f. montántă, pl. montánte
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

montánt2 s. m., pl. montánți
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

MONTÁNT ~tă (~ți, ~te) rar Care se ridică de jos în sus; ascendent. Mișcare ~tă. /<fr. montant
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MONTÁNT, -Ă adj. Ridicat în sus, înălțat. // s.m. Bară sau stâlp vertical; balustru. ♦ Element de rezistență a celulei unui avion. [< fr. montant].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MONTÁNT, -Ă I. adj. ridicat în sus. II. s. m. 1. (constr.) bară, stâlp (de susținere) vertical; balastru. 2. pontil metalic dispus vertical pe peretele unei nave pentru rigidizarea tablelor de înveliș. 3. bară care leagă între ele aripile unui avion biplan sau aripa cu fuzelajul. ◊ element de rezistență a fuzelajului. (< fr. montant)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

montánt adj. m., s. m., pl. montánți; f. sg. montántă, pl. montánte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MONTANT organ rigid în formă de bară asigurând rezistența celulei unei aeronave. Montantul leagă între ele aripile unui biplan sau aripa și fuzelajul unui avion ori aripa și bara de comandă ale deltaplanului.
Sursa: GTA | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink