montanistic, ~ă [At: BARIȚIU, P. A. I, 28 / Pl: ~ici, ~ice / E: it montanistico, ger montanistisch] 1-4 a (Înv) Montan (1-4). 5 sf Disciplină având ca obiect modul de organizare a exploatărilor miniere.

montanistic a. relativ la industria minelor: dreptul montanistic.

montanistic adj. m., pl. montanistici; f. sg. montanistică, pl. montanistice

MONTANISTIC adj. v. muntos.

montanistic adj. v. MUNTOS.

MONTANISTIC, -Ă adj. (Învechit) 1. Montan. A ocupat cetățile montanistice cu monetâria. BARIȚIU, P. A. I, 28. S-a născut în orașul montanistic Schemnitz. id. ib. II, 55. Spre nord de Vatra Dornei. . . se află comuna montanistică Iacobeni. F (1890), 433. 2. Care se referă la exploatarea minelor¹ (de aur) de la munte. Apafi iartă popilor și decima de vinuri, precum și un cens montanistic, care nu este definit mai de aproape. BARIȚIU, P. A, I, 142. În orașul Zlatna au stătut pînă în zilele noastre două oficii montanistice. id. ib. II, 347. În timpul lui Erodot. . . progresul montanistic nu mersese pînă acolo. HASDEU, I. C. i, 189. ♦ (Substantivat, f.) Disciplină avînd ca obiect modul de organizare a exploatărilor miniere. Într-o țeară din cele mai bogate de metale pe fața pămîntului nici umbră de institut pentru știința montanisticei. BARIȚIU, P. A. II, 2. – Pl.: montanistici, -ce. – Din it. montanistico, germ. montanistisch.