MONOZAHARIDĂ, monozaharide, s. f. Substanță chimică organică din clasa glucidelor, care poate fi obținută prin hidroliza zaharurilor și care nu se poate desface în zaharide mai simple. – Din fr. monosaccharide.

monozaharidă sf [At: DEX / Pl: ~de / E: fr monosaccharide] (Chm) Substanță din clasa hidraților de carbon care poate fi obținută prin hidroliză zaharurilor și care nu se poate desface în zaharide mai simple.

MONOZAHARIDĂ, monozaharide, s. f. Substanță din clasa hidraților de carbon, care poate fi obținută prin hidroliza zaharurilor și care nu se poate desface în zaharide mai simple. – Din fr. monosaccharide.

MONOZAHARIDĂ s. f. substanță organică din clasa hidraților de carbon, obținută prin hidroliza zaharurilor. (< fr. monosaccharide)

MONOZAHARIDE s.f.pl. (Chim.) Substanțe din clasa hidraților de carbon care pot fi obținute prin hidroliza zaharurilor. [Sg. monozaharidă. / cf. fr. monosaccharides].

monozaharidă s. f., g.-d. art. monozaharidei; pl. monozaharide

monozaharidă s. f., g.-d. art. monozaharidei; pl. monozaharide

monozaharidă s. f., g.-d. art. monozaharidei; pl. monozaharide

MONOZAHARÍDĂ (< fr. {i}) s. f. Substanță chimică organică din clasa glucidelor, care, prin hidroliză acidă sau enzimatică, nu se mai poate desface în zaharide mai simple. Conține în moleculă o grupă carbonil și una sau mai multe grupe tetroxil. După poziția grupei carbonil se deosebesc: aldoze și cetoze, iar după numărul atomilor de carbon: trioze, tetroze, pentoze, hexoze ș.a. (ex. glucoza, fructoza etc.). Intră în componența glucidelor complexe (glicozidelor, oligo- și polizaharidelor ș.a) care sunt prezente în toate celulele vii.

MONOZAHARIDĂ s. (CHIM.) monoză.