MONOVALÉNT, -Ă, monovalenți, -te, adj. (Despre elemente chimice sau radicali chimici) Care are valența unu. – Din fr. monovalent.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

MONOVALÉNT ~tă (~ți, ~te) (despre elemente chimice) Care are valența unu; cu valența unu. /<fr. monovalent
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MONOVALÉNT, -Ă adj. (Despre elemente chimice) Care are o singură valență; univalent. [< fr. monovalent, cf. gr. monos – unic, lat. valere – a valora].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MONOVALÉNT, -Ă adj. (despre elemente chimice) cu o singură valență; univalent. (< fr. monovalent)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

MONOVALÉNT adj. (CHIM.) (înv.) monoatomic. (Radical ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

monovalént adj. m., pl. monovalénți; f. sg. monovaléntă, pl. monovalénte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink