MONOTELÍT, monoteliți, s. m. (Rar) Adept al monotelismului. – Din fr. monothélite.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MONOTELÍT s.m. Eretic, adept al monotelismului. [< fr. monothélit].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MONOTELÍT s. m. eretic, adept al monotelismului. (< fr. monothélit)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

monotelít s. m., pl. monotelíți
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink