opțiuni
  • info
9 definiții pentru monotelism

Explicative DEX

MONOTELISM s. n. (Rar) Învățătură creștină, din sec. VII, care nu admite decât o singură voință în Isus Hristos, cea divină. – Din fr. monothélisme.

monotelism sns [At: DLR / E: fr monotelisme] (Rar) Doctrină religioasă care susține că în Iisus Hristos au fost întruchipate două naturi, una divină și una umană, dar o singură voință, cea divină.

MONOTELISM s. n. (Rar) Doctrină religioasă care susține că Isus Cristos a întruchipat două naturi, una divină și una umană, dar o singură voință, cea divină. – Din fr. monothélisme.

MONOTELISM s.n. Doctrină religioasă care susține că Isus Cristos a întruchipat două naturi, una divină și una umană, dar o singură voință, cea divină. [< fr. monothélisme].

MONOTELISM s. n. doctrină religioasă care susține că Isus Christos a întruchipat două naturi, una divină și una umană, dar o singură voință, cea divină. (< fr. monothélisme)

Ortografice DOOM

monotelism s. n.

*monotelism s. n.

monotelism s. n.

Tezaur

MONOTELÍSM s. n. (Rar) Doctrină religioasă care susține că în Isus Hristos au fost întruchipate două naturi, una divină și una umană, dar o singură voință, cea divină. – Din fr. monothélisme.

Intrare: monotelism
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • monotelism
  • monotelismul
  • monotelismu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • monotelism
  • monotelismului
plural — —
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

monotelismsubstantiv neutru

  • 1. rar Învățătură creștină, din secolul VII, care nu admite decât o singură voință în Isus Cristos, cea divină. DEX '09 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.