MONOSILÁBĂ ~e f. Cuvânt compus dintr-o singură silabă. /<fr. monosyllabe
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MONOSILÁB, -Ă, monosilabi, -e, adj., s. n. și f. (Cuvânt) format dintr-o singură silabă. – Din fr. monosyllabe.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MONOSILÁB ~ă (~i, ~e) (despre cuvinte) Care constă dintr-o singură silabă; monosilabic. /<fr. monosyllabe
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MONOSILÁB, -Ă adj., s.n. (Cuvânt) compus dintr-o singură silabă. [< fr. monosyllabe, cf. lat. monosyllabus, gr. monosyllabos].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MONOSILÁB, -Ă adj., s. n. (cuvânt) monosilabic; unisilab. (< fr. monosyllabe)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

MONOSILÁB adj. v. monosilabic.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

monosiláb adj. m., pl. monosilábi, f. sg. monosilábă, pl. monosilábe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

monosiláb s. n. /monosilábă s. f., pl. monosilábe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink