MONORÍMĂ, monorime, adj. (Despre poezii) Care are aceeași rimă la toate versurile. ♦ (Substantivat) Repetare a aceleiași rime într-o succesiune de versuri. – Din fr. monorime.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MONORÍMĂ ~e f. (despre poezii) Reluare a aceleiași rime într-o succesiune de mai multe versuri. /<fr. monorime
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MONORÍMĂ adj.f. (Despre poezii) Care are aceeași rimă la toate versurile. // s.f. Reluarea aceleiași rime la sfârșitul mai multor versuri care se succedă. [Cf. fr. monorime].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MONORÍMĂ I. adj. (despre poezii) care are aceeași rimă la toate versurile. II. s. f. reluare a aceleiași rime la sfârșitul mai multor versuri care se succedă. (< fr. monorime)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

monorímă adj. f., s. f., pl. monoríme
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink