MONORÁI, monoraiuri, s. n. Monoșină. – Din fr. monorail.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MONORÁI ~uri n. Cale de rulare, suspendată sau terestră, având o singură șină; monoșină. /<fr. monorail
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MONORÁI s.n. Cale ferată terestră sau, mai ales, suspendată, alcătuită dintr-o singură șină; monoșină. [< fr. monorail].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MONORÁI s. n. cale de rulare cu o singură șină suspendată; monoșină. (< fr. monorail)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MONORÁI s. v. monoșină.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
monorái s. n., pl. monoráiuri
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
monorái s.n. (transp.) ◊ „Monorai – cale de rulare terestră sau, mai ales, suspendată, alcătuită dintr-o singură șină.” I.B. 16 I 62 p. 2; v. și tren-avion (din fr., engl. monorail; Fl. Dimitrescu în LL 10/65 p. 237; D.Tr.; DTP)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink