MONOPOLIZATÓR, -OÁRE, monopolizatori, -oare, adj. Care monopolizează. – Monopoliza + suf. -tor. Cf. it. monopolizzatore.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MONOPOLIZATÓR, -OÁRE adj. Care monopolizează (1); acaparator. [Cf. fr. monopolisateur].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MONOPOLIZATÓR, -OÁRE adj. care monopolizează (1). (< fr. monopolisateur)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

MONOPOLIZATÓR adj. v. acaparator.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

monopolizatór adj. m., pl. monopolizatóri; f. sg. și pl. monopolizatoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink