monopolizat, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~ați, ~e / E: monopoliza] 1 Care ține de regimul monopolurilor. 2 Care aparține monopolurilor. 3 Care este supus unui monopol.

MONOPOLIZA, monopolizez, vb. I. Tranz. 1. A exercita un monopol, a pune stăpânire, cu drept de monopol, pe un domeniu de activitate; a supune unui monopol. 2. Fig. A acapara, a-și aroga drepturi exclusive asupra cuiva sau a ceva; a reține întreaga atenție sau interesul cuiva. – Din fr. monopoliser.

monopoliza vt [At: PONTBRIANT, D. / Pzi: ~zez / E: fr monopoliser] 1 A exercita un monopol (1). 2 A organiza sau a concesiona ceva pe bază de monopol 3 (Fig) A acapara, a-și atribui în mod exclusiv un obiect, un privilegiu, un domeniu de activitate etc. 4 (Fig) A concentra întreaga atenție, întreg interesul cuiva.

MONOPOLIZA, monopolizez, vb. I. Tranz. 1. A exercita un monopol, a pune stăpânire, cu drept de monopol, pe o ramură de producție; a supune unui monopol. 2. Fig. A acapara, a-și aroga drepturi exclusive asupra cuiva sau a ceva; a reține întreaga atenție sau interesul cuiva. – Din fr. monopoliser.

MONOPOLIZA, monopolizez, vb. I. Tranz. 1. A pune stăpînire, cu drept de monopol, pe o ramură de producție, a exercita un monopol. 2. Fig. A-și aroga drepturi exclusive asupra unui obiect.

MONOPOLIZA vb. I. tr. 1. A exercita un monopol. 2. (Fig.) A acapara, a căuta să obțină toate drepturile asupra unui lucru, să-și impună drepturi exclusive într-o problemă etc. [< fr. monopoliser].

MONOPOLIZA vb. tr. 1. a exercita un monopol (1). 2. (fig.) a acapara, a căuta să obțină toate drepturile asupra unui lucru, să-și impună drepturi exclusive. (< fr. monopoliser)

A MONOPOLIZA ~ez tranz. 1) (întreprinderi, ramuri ale economiei etc.) A exploata cu drept de monopol; a supune unui monopol. 2) fig. (obiecte) A-și însuși punând stăpânire în mod arbitrar și exclusiv; a acapara impunându-și drepturi exclusive. /<fr. monopoliser

monopolizà v. a face un monopol.

*monopolizéz v. tr. (d. monopol; fr. -liser). Exercit monopol asupra uneĭ mărfĭ: a monopoliza sarea. Fig. Iron. Îmĭ arog dreptu de a poseda: eĭ aŭ monopolizat toate calitățile.

monopoliza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. monopolizez, 3 monopolizează; conj. prez. 1 sg. să monopolizez, 3 să monopolizeze

monopoliza (a ~) vb., ind. prez. 3 monopolizează

monopoliza vb., ind. prez. 1 sg. monopolizez, 3 sg. și pl. monopolizează

monopolizez.

MONOPOLIZA vb. v. acapara.

monopoliza vb. v. ACAPARA.

MONOPOLIZAT, -Ă adj. Care ține de regimul monopolurilor, care aparține monopolurilor sau este supus unui monopol. Cf. PONTBRIANT, D. – Pl.: monopolizați, -te. – V. monopoliza.

MONOPOLIZA vb. I. T r a n z. 1. A exercita un monopol (1); a organiza sau a concesiona ceva pe bază de monopol. Cf. PONTBRIANT, D., DDRF. Domnii au căutat adesea să monopolizeze unele articole de comerț. OȚEȚEA, T. V. 44. 2. F i g. A acapara, a-și atribui în mod exclusiv un obiect, un privilegiu, un domeniu de activitate etc.; a concentra întreaga atenție, întreg interesul cuiva. Nu este iertat ca actualitatea să monopolizeze viitorimea. MAIORESCU, D. I, 138. Nu vreau să spun că Eminescu a monopolizat poezia lirică a epocei noastre. GHEREA, ST. CR. III, 177. Cusutul îl monopolizaserâ cîteva văduve și fete mai sărace. AGÎRBICEANU, A. 115, cf. C. PETRESCU, A. 416. Burghezia monopolizează rezultatele descoperirilor științifice în scopuri egoiste de îmbogățire. CONTEMP. 1948, nr. 110, 13/3. – Prez. ind.: monopolizez. – Din fr. monopoliser.