MONOPLEGÍE, monoplegii, s. f. Paralizie localizată la un singur membru al corpului sau la un singur mușchi. – Din fr. monoplégie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MONOPLEGÍE ~i f. Paralizie a unui singur membru. /<fr. monoplégie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MONOPLEGÍE s.f. (Med.) Paralizie a unui singur membru. [Gen. -iei. / < fr. monoplégie, cf. gr. monos – unic, plege – lovitură].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MONOPLEGÍE s. f. paralizie a unui singur membru al corpului. (< fr. monoplégie)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

monoplegíe s. f. (sil. -ple-), art. monoplegía, g.-d. art. monoplegíei; pl. monoplegíi, art. monoplegíile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink