MONOMORFEMÁTIC, -Ă, monomorfematici, -ce, adj. (Lingv.) Format dintr-un singur morfem. – Mono- + morfem + suf. -atic.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MONOMORFEMÁTIC, -Ă adj. Format dintr-un singur morfem. [Cf. fr. monomorphématique].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MONOMORFEMÁTIC, -Ă adj. dintr-un singur morfem. (< fr. monomorphématique)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

monomorfemátic adj. → morfematic
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink