MONOMÉTRU, monometre, s. n. 1. Vers compus dintr-un singur metru. 2. Vers compus din metri de același fel. – Din fr. monomètre.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MONOMÉTRU adj., s.n. 1. (Vers antic) format dintr-un singur metru. 2. (Vers) compus din metri de același fel. [Pl. -tre. / < fr. monomètre, cf. gr. monos – unic, metron – măsură].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MONOMÉTRU s. m. 1. vers antic dintr-un singur metru. 2. vers compus din metri de același fel. (< fr. monomètre)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

monométru s. n. (sil. -tru), art. monométrul; pl. monométre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink