monoftalmie sf [At: DN³ / P: ~mi-e / Pl: (rar) ~ii / E: fr monophtalmie] (Med) Monopsie.

MONOFTALMIE s.f. (Med.) Monopsie. [Gen. -iei. / < fr. monophtalmie, cf. gr. monos – unic, ophtalmos – ochi].

MONOFTALMIE s. f. monopsie. (< fr. monophtalmie)

MON-, v. MONO-. □ ~acant (v. -acant), adj., cu un singur ghimpe; ~adelf (v. -adelf), adj., cu staminele reunite într-un singur mănunchi; ~andru (v. -andru), adj., (despre flori) care are doar o singură stamină; ~odont (v. -odont), adj., prevăzut cu un singur dinte; ~oftalmie (v. -oftalmie), s. f., monopsie*; ~oic (v. -oic), adj., care are flori unisexuate, atît mascule, cît și femele, dispuse pe aceeași tulpină; ~opsie (v. -opsie), s. f., malformație congenitală caracterizată prin prezența unui singur ochi; sin. monoftalmie; ~orhidie (v. -orhidie), s. f., malformație genitală, constînd în prezența unui singur testicul.